Perla de mare pret (I)

(autor necunoscut)

"Împaratia cerurilor se mai aseamana cu un negustor care cauta
margaritare
frumoase." (Matei 13:45)

David Morse, un misionar american plecat în India, se împrietenise cu Rambhau, "cautatorul de perle". Cei doi petreceau multe seri împreuna, în locuinta lui Rambhau, unde David îi citea din Biblie, explicându-i calea de salvare pregatita de Dumnezeu pentru omenire.
Lui Rambhau îi placea sa asculte Cuvântul lui Dumnezeu, însa orice încercare a misionarului de a-l face pe Rambhau sa-L accepte pe Cristos ca Domn si Mântuitor era întâmpinata de acesta cu îndoiala.
- Calea pe care mi-o prezinti tu spre cer e mult prea usoara pentru mine, Sahib! N-o pot accepta. Daca ar fi sa intru vreodata pe aceasta cale în cer, m-as simti ca un cersetor acolo, ca unul care a fost lasat sa intre în cer din mila. Poate suna a mândrie, dar asta este, vreau sa-mi merit locul în cer, vreau sa mi-l câstig si prin urmare va trebui sa fac ceva pentru el.
Rambhau nu se lasa influentat de nici un argument pe care i l-ar fi putut aduce misionarul, si astfel s-au scurs câtiva ani.

Într-o seara, misionarul a auzit o bataie în usa. Era Rambhau.
- Intra, bunul meu prieten, l-a întâmpinat David pe Rambhau.
- Nu, a spus "cautatorul de perle", nu voi intra în seara asta, Sahib. Am venit sa te rog sa ma însotesti pâna acasa, fiindca as vrea sa-ti arat ceva. Si te rog sa nu ma refuzi.
- Cum as putea sa te refuz, Rambhau. Fireste ca te voi însoti, a replicat misionarul.
Pe drum, Rambhau i-a spus lui David:
- Peste o saptamâna încep sa lucrez pentru locul meu din cer. Voi pleca spre Delhi. Si voi merge acolo pe genunchi.
- Omule, ce-ti veni! Sunt peste 1000 de kilometri pâna la Delhi! Genunchii tai nu vor rezista nici pâna la Bombai! Te vei trezi cu rani adânci si cine stie ce boala mai iei !
- Nu, nu încerca sa ma opresti. Trebuie sa merg la Delhi, iar cei vesnici ma vor rasplati pentru aceasta. Suferinta va fi dulce, fiindca ea îmi va aduce locul dupa care tânjesc, locul meu în cer!
- Rambhau, dragul meu prieten! Cum sa te las sa faci una ca asta, când Isus a suferit si a murit pe cruce tocmai pentru ca sa-ti poata oferi un loc în cer!
Însa nimic nu-l putea clinti pe Rambhau din hotarârea lui de a pleca în genunchi spre Delhi.
- Mi-esti cel mai drag prieten de pe pamânt, Sahib Morse. În toti acesti ani mi-ai stat alaturi în boala si în necaz. De fapt, adesea mi-ai fost singurul prieten. Dar nici chiar tu nu ma poti abate de la dorinta mea de a-mi dobândi fericirea eterna... Trebuie, trebuie neaparat sa merg la Delhi!
David Morse se asezase pe scaunul pe care Rambhau îl construise special pentru el, de pe care îi citise de atâtea ori din Biblie.
Rambhau a iesit din camera, întorcându-se dupa doar câteva clipe. Tinea în mâini un mic seif.
- Seiful îl am de ani de zile. Si nu tin în el decât un singur lucru. Iar acum a sosit momentul sa-ti vorbesc despre el, Sahib. Am avut un fiu...
- Un fiu? Tu ai avut un fiu? Dar nu mi-ai spus niciodata nimic despre fiul tau!
- Nu, Sahib, fiindca n-am putut... (În timp ce vorbea, ochii lui Rambhau se umpleau de lacrimi.) Acum trebuie sa-ti vorbesc despre el, fiindca în curând voi pleca si cine stie daca ma voi mai întoarce vreodata viu de la Delhi. Fiul meu a fost si el un cautator de perle... A fost cel mai bun cautator de perle de pe coasta Indiei. Era cel mai rapid scufundator, avea privirea cea mai agera, bratele cele mai puternice si nici un alt cautator de perle nu rezista atâta sub apa cât rezista fiul meu. Inima mea tresalta mereu de bucurie la vederea lui! Dupa cum stii probabil, majoritatea perlelor au câte un defect, ce nu poate fi însa depistat decât de ochiul unui expert. Ei bine, fiul meu visa sa gaseasca perla "perfecta", perla care sa fie mai presus decât orice alta perla gasita vreodata... Iar într-o, a gasit-o! Însa desi o descoperise, desi o tinea strâns în mâna, fiul meu nu s-a putut bucura de ea. Zabovise prea mult sub apa, iar trupul lui a cedat. Perla aceea l-a costat viata...
Batrânul cautator de perle si-a plecat capul. Pentru o clipa, trupul i-a fost scuturat ca de un plâns convulsiv, dar fara ca sa se auda vreun zgomot cât de mic.
- În toti acesti ani am pastrat aceasta perla ca pe ceva de mare pret. Însa acum voi pleca si nu ma voi mai întoarce, asa ca ti-o voi darui tie, bunul meu prieten.
Rambhau forma cifrul seifului, deschise usita si scoase din el cu mare grija un pachet. Cu gesturi pline de blândete, desfacu pachetul, dadu la o parte un strat de vata si scoase o perla uriasa. O privi câteva clipe, apoi o puse în palma misionarului. Era una dintre cele mai mari perle gasite vreodata pe coasta Indiei,iar sideful ei era de un luciu si de o culoare nemaiîntâlnite la perlele de cultura. Cu siguranta ca prin vânzarea ei s-ar fi putut obtine o suma fabuloasa!
Pret de câteva clipe, David Morse a ramas fara grai. Privea uimit perla.
- Rambhau! Ce perla!...
- Aceasta perla, Sahib, este perfecta, sopti Rambhau.
Misionarul si-a ridicat brusc privirea. Oare nu era aceasta ocazia pentru care se rugase de multa vreme? Oare nu i se oferea acum prilejul sa-l faca pe Rambhau sa înteleaga valoarea jertfei lui Cristos? Astfel ca rosti aproape pe nerasuflate:
- Rambhau, este o perla nemaipomenita, o perla de nedescris! Da-mi voie sa o cumpar de la tine. Valoarea ei este inestimabila, dar nu-ti pot oferi decât 10.000 de dolari pe ea. Doresc însa foarte mult sa cumpar aceasta perla de la tine.
- Sahib, ce vrei sa spui?
- Stiu ca nu-i de ajuns, Rambhau. Uite, ma voi împrumuta si-ti voi da 15.000 de dolari pe ea, iar daca vrei mai mult, voi munci ca sa ti-o pot plati.
- Sahib, a rostit Rambhau, îndreptându-si trupul si privind tinta în ochii misionarului, aceasta perla nu are pret... Nimeni din lume nu poate sa-mi plateasca suficient, încât sa acopere valoarea pe care aceasta perla o are pentru mine. Un milion de dolari sa mi se ofere pe ea, si tot nu as vinde-o. Si nu ti-o pot vinde nici tie. Tu o poti însa primi în dar de la mine.
- Nu, Rambhau! Nu pot sa accept un asemenea dar. Oricât de mult îmi doresc aceasta perla, n-o pot primi în dar. Poate sunt prea mândru, dar mi se pare prea usor sa accept o asemenea valoare în dar. Trebuie sa platesc pentru aceasta perla; daca trebuie, chiar sa muncesc pentru ea...
Batrânului cautator de perle nu-i venea sa creada.
- Nu-ntelegi, Sahib! Pe singurul meu fiu, pe care-l iubeam ca lumina ochilor, aceasta perla l-a costat viata, iar eu NU o voi vinde, oricât mi s-ar oferi pe ea. Valoarea ei este egala cu viata fiului meu. Nu ti-o pot vinde, dar ti-o pot darui. Nu trebuie decât sa o accepti ca pe un semn al dragostei pe care ti-o port.
Misionarul era coplesit de importanta momentului. L-a prins de mâna pe batrânul sau prieten, rostind cu blândete în glas:
- Rambhau, nu întelegi, este? Cuvintele mele nu fac decât sa repete cele spuse de tine mereu.
Cautatorul de perle privea întrebator la David si treptat începu sa patrunda sensul celor spuse de acesta.
- Dumnezeu îti ofera mântuirea în dar. Este atât de mare si de nepretuita, încât nici un om de pe pamânt nu ar putea sa plateasca pentru ea. Milioane de dolari sa ai, si tot nu te poti apropia de pretul ei. Nici un om de pe fata pamântului n-o poate câstiga prin propriile-i eforturi. Milioane de ani sa traiasca, si tot n-ar putea plati pentru ea. Nici un om nu este suficient de bun ca sa o merite. Intrarea ta în ceruri L-a costat pe Dumnezeu viata Fiului Sau preaiubit. Sute de pelerinaje sa faci timp de sute de ani, si tot nu ti-ai putea câstiga prin ele intrarea în ceruri. Tot ce poti face este sa accepti ceea ce a facut deja Dumnezeu pentru ca tu sa ai intrare libera în ceruri. Si sa accepti totul în dar, ca pe un semn al dragostei lui Dumnezeu pentru tine, pacatosul... Rambhau, fireste ca-ti voi accepta darul. Îl voi accepta cu mare umilinta si ma rog ca Dumnezeu sa ma faca vrednic de dragostea pe care mi-o porti... Rambhau, nu vrei si tu, în adânca smerenie, sa accepti maretul dar pe care Dumnezeu ti-l ofera tie personal, stiind ca pentru a ti-l putea oferi, pe Dumnezeu L-a costat viata Fiului Sau preaiubit?
Lacrimi mari se rostogoleau tacute pe obrajii batrânului cautator de perle. Valul se dadea încet la o parte.
- Sahib, acum înteleg. Timp de doi ani de zile am crezut învatatura lui Isus, dar n-am putut crede ca El îmi ofera mântuirea în dar. Da, acum înteleg. Unele lucruri au o valoare prea mare pentru a putea fi cumparate sau câstigate. Sahib, Îi voi accepta în umilinta mântuirea.

(articol preluat cu permisiune de pe www.tanarcrestin.ro)