O zi noua

E un timp in viata care se tot repeta la un anumit interval, timp in care trebuie sa iei decizii, sa te desparti de lucruri ori de oameni, uneori fortat deci nu neaparat din proprie initiativa si asta de multe ori e ca si cum ai incerca sa scoti ultimii ani din viata ta si nu poti, nu ai cum. Omul e definit in viata prin prisma lucrurilor pe care le traieste si-i influenteaza caracterul, fie ele amintiri bune sau mai putin bune.
Cred ca uneori poate sa-ti fie dor de cineva pe care nu l-ai cunoscut inca iar atunci cand se intampla asta , ai impresia ca il cunosti de ani. Suntem creati pentru a avea legatura unii cu altii, pentru a cunoaste oameni noi si a ne desparti din cand in cand de prieteni vechi . Asta e viata, asa merg lucrurile.
Asta ma duce cu gandul la Isus; El a fost prins, batut, scuipat, batjocorit, parasit de toti, chiar si de Dumnezeu pe cruce, iar uncenicii au fost imprastiati, credinta lor parca s-a dus si in locul ei s-a instalat frica, teama, nesiguranta, indoiala, incertitudinea a ceea ce va fi maine. La un anumit nivel, fiecare dintre noi experimentam asta, ori daca nu s-a intamplat, nu te nelinisti, e foarte probabil sa urmeze asta candva.
Pe de alta parte, amintirile nu ca ne tin captivi in trecut, dar ne ajuta sa mergem mai departe, sunt ca o proiectie in prezent a lucrurilor bune pe care le-am trait, ne fac sa zambim, uneori sa plangem, sa radem, sa ne rusinam de noi, de felul in care gandeam si aratam atunci , dar in sine, amintirile sunt in lucru grozav, un geniu al creatiei lui Dumnezeu.
Dar nu traii din ele, lucruri cel putin tot la fel de uimitoare te asteapta, nici nu are cum sa fie altfel cand Cel cu care mergi alaturi e chiar Cel ce te-a creat.
Nu fii descurajat, uita-te inspre Cristos. Fii o lumina!!

" ce faci ? "

" Ce mai faci? Nu , chiar ce mai faci? "
Cred ca asta e cea mai comuna, banala, simpla, uzuala fraza pe care doi oameni o folosesc atunci cand se intalnesc. De multe ori raspunsul ar trebui sa fie mai mult decat " bine. tu ? " dar am auzit asta de sute de ori, poate de mii de ori si daca e un raspuns mai sec decat " da" la intrebarea primita din partea cuiva, atunci acest
" bine, tu? " s-ar putea detasa linistit pe primul loc.
Timpul trece prea repede sau " noi trecem prin timp"; imbatranesti, experimentezi lucruri noi, retraiesti lucruri vechi, cunosti oameni noi, pierzi prieteni vechi, fata ti se strange, parul iti albeste, vederea iti scade. Da, e un fapt, o realitate, un lucru prin care fiecare dintre noi vom trece, dar pana atunci te intreb " ce mai faci? " . Oare ce raspunzi le dai celor care te intreaba asta, oare ii lasi sa vada suferinta prin care treci ori iti asesezi o masca " bine " pe fata si incerci sa stai cat mai departe de aceasta intrebare fara sa te gandesti prea mult la ea.
Te inteleg pentru ca si eu am facut asta, si inca de multe ori...
Sunt cateva cauza care pot duce aici:
-relatia personala cu Dumnezeu
-relatia cu tine
-relatia cu oamenii
" Pasul indispensabil pentru a obtine lucrurile pe care ti le doresti in viata este acesta: hotaraste-te ce vrei. "
Ben Stein
Dar hotaraste asta in lumina adevarului Cristic. Gandeste-te la intrebarea asta " ce faci? " , las-o sa te patrunda, mediteaza , stai linistit. Atunci o sa incepi sa auzi vocea lui Dumnezeu, atunci o sa ai un raspuns la intrebarea ta, atunci vei stii ce sa le spui celorlalti.
Fii o lumina !

p.s. Ma bucur sa ma intorc dupa 2 ani. Sunt la fel ca atunci cand am plecat, poate cu ceva barba mai mult, mai bolnav, si cu simtul umorului mai dezvoltat :)