Unicul supravieţuitor al unui naufragiu a fost aruncat pe o insulă mică şi nelocuită.El s-a rugat fierbinte ca Dumnezeu să-l salveze şi în fiecare zi scruta orizontul în nădejdea apariţiei vreunui ajutor, însă nimeni nu părea să se ivească în zare.
Istovit, a reuşit în cele din urmă să-şi construiască o colibă mică din bucăţile de lemn aduse de curenţii de apă pentru a se apăra de forţele naturii şi pentru a avea unde să-şi pună puţinele lucruri care-i mai rămăseseră.
Într-o zi a mers ca de obicei să-şi caute ceva de mancare.Însă, cand s-a întors, şi-a găsit mica lui colibă în flăcări, cu fumul înălţandu-se către cer.Se întamplase ceea ce era cel mai rău posibil;pierduse totul.
Inima i s-a umplut de durere şi amărăciune:"Doamne, Dumnezeule, cum ai putut să imi faci aşa ceva?"
A doua zi de dimineaţă devreme, a fost trezit de sunetul unui vas care se apropia de insulă.Venise să îl salveze."Cum de aţi ştiut că sunt aici?" i-a intrebat bietul om pe salvatorii săi."Am observat semnalul tău-fumul care se ridica de pe insulă." , i-au răspuns aceştia.
Este uşor să descurajăm cand lucrurile merg rău.Însă nu trebuie să ne pierdem cumpătul, pentru că Dumnezeu este la lucru in vieţile noastre, chiar şi în mijlocul durerii şi a suferinţei.
Ţineţi minte, data viitoare cand mica voastră colibă arde din temelii, se poate să fie tocmai semnalul de fum care să aduca harul lui Dumnezeu.
Sursa: www.tanarcrestin.ro
Niciun comentariu:
Trimiteți un comentariu