marți, 23 septembrie 2008

M-as gindi mai mult la ceea ce spun...

Daca bunul Dumnezeu ar uita pentru o clipa ca nu sint decit o papusa de cirpa si mi-ar darui inca putina viata, probabil, n-as spune tot ce gindesc; m-as gindi mai mult la ceea ce spun.

As pretui lucrurile nu dupa costul, ci dupa insemnatatea lor.

As dormi mai putin si as visa mai mult, dindu-mi seama ca fiecare minut cu ochii inchisi inseamna saizeci de secunde de lumina pierdute.

As umbla, cind altii ezita sa o faca, m-as destepta, cind altii dorm inca, as asculta, cind altii vorbesc.
Si cu ce placere as savura inghetata de ciocolata!

Daca bunul Dumnezeu mi-ar oferi putina viata, m-as imbraca simplu, m-as ridica din pat odata cu prima raza de soare, dezgolindu-mi nu numai trupul, ci si sufletul.

Doamne-Dumnezeule, daca as avea inima, mi-as fereca ura in gheata si as astepta sa rasara soarele.

As picta la lumina stelelor asemenea lui Van Gogh, as visa la un poem de Benedetti, iar cintul lui Serra ar fi pentru mine serenada lunii.

As fragezi trandafirii cu lacrimile mele pentru a incerca gustul durerii provocate de ghimpi si cel al sarutului singeriu al petalelor.

Doamne-Dumnezeule, daca as mai avea zile de trait... N-ar trece nici una fara a le spune oamenilor dragi mie ca ii iubesc.

As convinge pe fiecare femeie si pe fiecare barbat ca ei sint cei pe care ii prefer, as trai in dragoste cu dragostea.

As demonstra oamenilor ce mult gresesc, atunci cind isi inchipuie ca odata ce imbatrinesc, inceteaza sa se mai indragosteasca: dimpotriva, ei imbatrinesc pentru ca nu stiu sa se mai indragosteasca!

Copilului i-as da aripi, dar l-as lasa sa zboare cu puterile sale.

Pe cei in virsta i-as invata ca moartea nu vine din cauza batrinetii, ci din cea a uitarii. Ce multe am invatat de la voi, o, oameni...

Am aflat ca fiecare doreste sa traiasca in virful muntelui fara a banui, ca fericirea adevarata il asteapta la coborire.

Am inteles ca in clipa cind nou-nascutul stringe pentru prima oara in pumnisorul sau degetul patern, o face pentru totdeauna.

Mi-am dat seama ca omul are dreptul sa-l priveasca de sus pe altul doar atunci cind trebuie sa-l ajute sa se ridice in picioare.

Am invatat atit de multe de la voi, dar sincer vorbind putin folos din toate acestea de vreme ce, dupa ce mi-am umplut cu ele scrinul, eu, din nefericire, mor.

Sursa: www.tanarcrestin.ro

Niciun comentariu: