Când găseşti ce ai pierdut

Am cucerit şi am pierdut, am primit şi am risipit în vânt, am semănat soare şi-am secerat furtună, am ajuns să nu cunosc deşi cunosc.
Să bâjbâi prin întuneric nu e rău, atunci cauţi; să ramai acolo e cumplit căci tu ai pribegit departe de zorii ce te umpleau de viaţă, şi te afunzi în ale tale negre gânduri, te prabuşeşti în deznădejde şi dormi în iluzie.

Să fi crezut, să nu mai crezi
Să speri dar să-ncetezi să speri.
Aceasta-i calea, cea de pe urma
Mulţi o aleg, ea nu-i alege.
Şi plang, te tânguiesc şi pier
Se sting de dor după etern!
Cristos al meu, Tu ce-ai murit
Tu esti în mine, eu în Tine.
Nu ma lasă să mor stingher!!
Te-am lepădat pentru o clipă
Si sufletu-mi s-a îngrozit.
Vedeam oroarea ce e-n faţă
Simteam fiorul cel de gheaţă.
O, Doamne, mulţumesc
Caci al Tau har e mai mareţ
Decât al meu păcat semeţ!
Tu m-ai salvat, m-ai cautat
Tu ma iubesti, Tu nu-ncetezi!!!
Robit de patimi eu eram, acum sunt liber prin Cristos!

"Şi dragostea stă nu în faptul că noi am iubit pe Dumnezeu, ci în faptul că El ne-a iubit pe noi şi a trimis pe Fiul Său ca jertfă de ispăşire pentru păcatele noastre." 1Ioan 4:10

Cand vii si cand pleci de unde n-ai venit

Unde esti tu cel facut sa cauti, sa cunosti, sa devii? Replica nu intrece in spelendoare ce este autentic dar se pierde ceva din bogatia Creatorului de fiecare data cand te indepartezi de ceea ce ai fost creat sa fii. O inima nebuna, cauta nevazutul mai mult decat prezentul si nu te arunca si te frange in mii de iluzii.
Am fost acolo si am gemut cu fiorii sufletului, in locul unde esti invelit in singuratet si esti acoperit de deznadejde.
Cristos al meu ce-ai lasat Cerul pentru mine si ma cauti fara incetare zi dupa zi, nu-ti pierde vesnica rabdare ce mi-o arati! Providenta Ta ma pazeste de cadere in intunericul lumii in care m-ai pus. Imi ceri sa fiu lumina dar eu am nevoie de a Ta neprihanire ca sa stralucesc!
Imi imaginez ca despartit de Tine sunt ce sunt prin puterile mele nesabuite, pana ce abisul imi ajunge casa si frica imi hraneste maruntaiele neincetat. Eu sunt pierdut fara Tine si numai in Tine imi gasesc implinire. Totul in afara Ta este efemer!

Unele lucruri sunt mai usor sa nu fie spuse decat rostite dar cand ies din inima ta, ele sunt ca un balsam revigorant pentru suflet. De ce ti-e greu sa fii tu, sa spui ce gandesti, ce simti? Sa fii cum ai fost creat cere curaj si pasiune; fara ele vei trai ca un ratat de bulevard. Dar lucrurile se invata prin practicare iar prin practicare dobandesti experienta.
Daca te straduiesti prea mult sa fi diverit, uiti sa mai fi simplu si creativ. Lucrul fain pe care Domnul il arata in fiecare zi celor 12 este bucuria si pasiunea cu care face si traieste fiecare lucru "banal". Nu este despre El ci despre si pentru Tatal.

Te-am vazut dupa atata timp si inima mea a tresarit; nu-mi doream altceva caci imi era de ajuns.

"Dacă ştiţi că El este neprihănit, să ştiţi şi că oricine trăieşte în neprihănire este născut din El." 1Ioan 2.29

Surprins de bucurie

Cei mai multi oameni isi doresc sa aiba un impact ori sa faca o diferenta in lumea
asta, dar incearca sa faca asta fiind altcineva decat au fost creati, si cand incerci sa fii altul, traiesti o alta viata decat a ta. Incerci sa fii popular crezand ca a fi cunoscut este strans legat de a avea ceea ce doresti. Motivatiile tale pornesc de un lucru bun dar toate "drumurile pavate cu intentii bune duc la iad".

Am intalnit oameni care incearca sa para altceva decat sunt in interior, parand sa para siguri pe viata lor, multumiti de ce arata in afara, dar erau franti si falimentari si creadeau ca bani sau oameni ajung sa-ti umple golul din suflet.

Am intalnit altii care incercau sa para violenti si-si luau masca tipului care nu se teme de nimic,eventual cu vreo mazgalitura de imagine aruncata pe carnea lui, dar sufletul lor era trist si singur, cautat ceva mai mult decat aparentele ce le ofera fiecare zi.

Dar am intalnit si oameni multumiti, oameni care nu-L cunosc pe Dumnezeu dar traiesc ca si cum L-ar cunoaste, pentru ca banii nu sunt un tel in viata, cu cat ai mai mult, cu atat iti trebuie mai mult!! Nu te lasa condus de ei, o sa-ti distruga viata; multumeste-te cu cat ai!!

Multi traiesc dar vor avea surpriza ca sunt morti, ca toata viata lor au fost asa, ca defapt niciodata nu s-au nascut, ci doar au crezut ca iesirea din pantece este inceputul, dar este inceputul durerilor si cautarilor, si putini sunt fericitii care afla, gasesc si gusta din fecire, dar cei care o gasesc, nu se mai satura si nu mai doresc altceva.

Ganduri ale mele ce v-ati risipit in desfatari deserte, pentru ce v-ati nascut daca mi-ati rapit bucuria de a ma veseli in ceea ce este plin de viata si dureaza vesnic?
Traiesti si mori, trezeste-te si culca-te iarasi, bucura-te si plangi, alerga si opreste-te, priveste, cauta sa gasesti.

Tu sa fii autentic si sa nu incerci sa fii altul caci daca esti asa ca acum, esti perfect si unic. Ce privilegiu sa ai ceva ce nimeni nu mai are, si nici n-o sa mai aiba. Apoi daca esti ranit si sufletul iti sangereaza lacrimi de deznadejde in fiecare zi, sa stii ca Dumnezeu nu te-a abandonat. Lipeste-ti inima tare de a Lui si iubeste-L cu toata puterea maruntaielor tale. Asta e un lucru ce merita cautat si care te surprinde de bucurie in fiecare zi.
Fii in Dumnezeu si fii condus de Dumnezeu.

Caut bucurie de vanzare

“Sufletul nostru nădăjduieşte în Domnul; El este ajutorul şi scutul nostru.
Da, inima noastră îşi găseşte bucuria în El, căci avem încredere în Numele Lui cel sfânt.
Doamne, fie îndurarea Ta peste noi după cum o nădăjduim noi de la Tine!” Psalmul 33:20-22

Daca este un lucru pe care toti oamenii il au in comun sau dupa care tanjesc si se lupta in fiecare zi este nevoie de bucurie, de multumire launtrica, linistea si implinirea sufletului.
Actiunile mele imi scriu trecutul, imi modeleaza prezentul si imi influenteaza viitorul. Un lucru nu o sa pice niciodata din senin, el e cauza a unei decizii pe care ai luat-o, buna sau rea, la timp sau tarziu, usoara sau grea. Dar cum iti poti da seama care este natura ei? Care este standardul sau adevarul infailibil si vesnic neschimbabil ori coruptibil dupa care tu sa masori si sa numesti binele bine sau raul rau? Ori este in noi setat acest mecanism care ne spune cand suntem gata sa gresim, ne avertizeaza sa nu facem asta si ne condamna odata infaptuit lucrul?
Ii poti spune constiinta, lucru ce fiecare om il are desi sunt personae de care ma indoiesc uneori, dar asta e alta discutie.
Ma gasesc de multe ori facand lucruri bune din motivatii corecte dar fara nici un fel de bucurie, ca un robot ce e programat sa faca asta, sau ca un reflex, un lucru ce-l fac din inertie dar fara sa mai simt nimic atunci cand fac asta.
Domnul Isus le spune ucenicilor “Unde este comoara voastra, acolo este si inima voastra.” Lucrurile in care alegi sa investesti timp, bani, efort, sentimente, ele ajung sa te conduca, sa te reprezinte, sa te identifice; acela esti tu.
Dar atunci cand acele lucruri sunt manate de insasi dorinta de a-L cunoaste mai mult pe Dumnezeu, slujindu-I cu credinciosie si implinind chemarea pe care stii ca o ai, atunci faci asta cu bucurie si chiar incercarile sunt prilej de nadejde pentru cel credincios.
“Sufletul nostru nădăjduieşte în Domnul; El este ajutorul şi scutul nostru”

Ne-am obisnuit sa spunem asta, ori sa afirmam de cate ori avem ocazia, dar oare chiar traim? Pentru ca daca nu e asa, suntem cei mai nenorociti, mintindu-ne singuri si avand doar o forma de neprihanire dar fiind departe de inima Domnului din care sunt revarsate izvoare de pace, multumire, implinire, lumina pentru ochi si leac alinator pentru sufletului nostru orbit de pacat; acum da, uram pacatul, dar ne luptam cu el in fiecare zi cu el, cum spune Pavel “vreau sa sa fac binele dar raul parca sta lipit de mine”; a ura pacatul inseamna defapt a-L iubit pe Dumnezeu si a-L cauta si pretui mai mult decat orice altceva.
De multe ori ma intreb de ce psalmistul spune “El nadejdea, El scutul, El este cetatea, intaritura, turnul de scapare” si il compara pe Dumnezeu cu o cetate. El stia ca asta va avea un impact deosebit in mintea evreilor, fiecare dintre ei cunostea importanta intariturii unei cetati, zidurile si stalpii de aparare, ce important era sa fii echipat cu armele cele mai bune, si cele adecvate pentru fiecare batalie in parte; asta facea diferenta dintre viata si moarte, dintre robie sau libertate. Si totusi, el merge mai departe aici, se refera mai mult decat doar la viata aceasta, David vorbeste despre viata spirituala, inima, care este centrul vietii, daca de acolo tasnesc izvoare de bucurie, atunci viata ta va fi fericita, dar asta depinde de Cel in care te increzi, Cel care este motivul si sursa acesteia.

Dar am ajuns sa inteleg un lucru: bucuria este exterioara tie, ea este in afara ta. O cauti dar nu o poti gasi, incerci s-o descoperi dar e cufundata in negura sufletului tau, cauti s-o cunosti, isi ia multe forme si infatisari dar la urma te lasa tot dezamagit si mai mizerabil si ghici ce, daca cumva credeai ca ai ajuns la fundul mocirlei, fii fericit, maine o sa fii si mai jos si asa de mult o sa te obisnuiesti, crezand ca asta e viata si acolo esti menit sa fii, pentru ca fiecare bucurie pamanteasca e relativa, e efemera; uneori alegi sa faci un compromis doar ca sa mai gusti inca putin, tu crezi ca e bucurie, ea este otrava si pe multi ii satura de veacuri.
Suflete, bucura-te in Dumnezeu si crede cu toata fiinta ta ca asta iti este de ajuns. Nu cauta fericirea in alta parte, apa este gratis dar multi prosti aleg s-o cumpere, si cum mai sunt inselati, cum se tanguiesc si gem dar imeni nu le spune ce aproape sunt dar inca departe.

Gasesc doua principii universal valabile in versetele de mai sus dar care se intalnesc pe tot parcursul Scripturii:
-Nadejdea fondata pe adevar nu inseala niciodata.
-Nadejdea bazata pe Dumnezeu intotdeauna aduce bucurie.
Dumnezeu nu este om sa-I para rau, ce a spus va implini, El nu se schimba, nu este influentabil, asa ca nu poate sa dezamageasca niciodata. Cat de reconfortant poate fi acest lucru stiind ca Cel in care ai crezut nu iti cere sa faci niste lucruri pentru a te duce cu zaharelu`, chiar daca nu intelegi uneori, totusi stii ca El nu se schimba si intotdeauna face ca lucrurile sa lucreze spre binele celor ce-L iubesc pe El (Romani 8:28).

Dar nadejdea vine in urma unei alegeri, aleg sa am partasie cu Domnul meu, El mi se descopera, incep sa inteleg ca felul in care gandesc este departe de ceea ce El gandeste, ca cerul de pamant, inteleg ca judecata mea poate sa fie dreapta doar trecand-o prin filtrul Lui, ca valorile in care am crezut pana acum nu au aplicabilitate in Imparatia lui Dumnezeu dar ca totusi, pot sa fiu sigur ca sunt tranformat in fiecare zi pentru a ajunge la desavarsire, ca lucrurile care se intampla cu mine, bune sau rele (aparent rele deoarece cauzeaza suferinta, nu neaparat din cauza consecintelor) sunt conduse de Creatorul meu, spre un si mai bine al nostru, al celor ce suntem sfintiti in sangele lui Cristos; asa incep sa am nadejde, sunt intarit si convins in credinta mea. Nadejdea nu e ceva omenesc dar porneste de la ceva ce tine de tine, de la o decizie pe care o iei in fiecare zi. Cauta-L pe Dumnezeu!! “Citeste Biblia, asta o sa sperie iadul din tine”.

Apoi nadejdea bazata pe Dumnezeu intotdeauna aduce bucurie.
Nebanuite sunt caile Domnului. Astazi iti cere sa renunti la ceva ce tie ti se pare bun pentru ca maine sa-ti dea ceva ce iti aduce suferinta, daca numai pentru viata aceasta iti pui increderea in Dumnezeu, atunci esti cel mai nenorocit dintre oameni. Ceea ce este aici, trece si nu se compara in bucurie si slava cu ce-i este vesnic.

Cand incepi sa vezi lumea cu susul in jos, traind pana in maduva oaselor dupa principiile Imparatiei propovaduite de Cristos, atunci ajungi sa intelegi ca lucruri de felul asta care par o nebunie, ele sunt foarte normale pentru Dumnezeu. El se foloseste si de una, si de alta pentru a-si duce planul la indeplinire; fericit este acela care alege sa fie in voia Domnului, nu impotriva ei, caci atunci implinirea poruncilor Lui devine bucurie pentru sufletul lui, nu povara, nu retineri de la placeri trupesti, pamantesti, firesti. Si chestia e ca si de le-ai alege pe acelea, iti dau o bucurie care trece imediat in momentul urmator si te lasa mai gol, mai singur, mai disperat dupa altceva.
Augustin in cartea lui “Confesiuni”, scria: “Dar acum, anii mei se scurg in suspinari, si numai Tu, mangaierea mea, o Doamne, Parinte al meu, numai Tu esti etern; iar eu m-am risipit intru vremuria caror ordine n-o cunosc si gandurile mele, partile cele mai adanci ale sufletului meu, sunt sfasiate de tot felul de tulburari, pana ce ma voi revarsa intru Tine impreuna cu cei multi, curatat si topit in focul dragostei Tale.”

Fericirea si bucuria ta din fiecare zi sa-ti fie Creatorul si Tamaduitorul vietii tale. El da lumina ochilor tai si odihna oaselor tale. Cauta-L sa te umple de Sine golindu-te de tine, cel firesc, cel frant si fara bani ,si vin-o la izvor si bea apa, vin-o si cumpara haine sa-ti acoperi goliciunea, vin-o sa-ti cumperi aur curatit prin foc; atunci vei stii cum sa-L iubesti mai mult, asta va aduce bucurie si liniste sufletului tau, si nu doar acum, ci pentru eternitate.

Fie ca Dumnezeu sa fie desfatarea ta in fiecare zi.

Linistea din zgomot

Visezi la un loc perfect si in fiecare zi vezi tot mai multe elemente care-i dau frumusete, si nu e vorba despre acel loc perfect, atunci cand vei fi in prezenta Dumnezeului tau, cred ca e dorinta ”a altceva” decat ai experimentat pana acum.
Acea oaza de liniste si pace ce te cuprinde si iti inalta duhul, iti reimprospateaza inima si face sa curga rauri de muzica celesta prin venele tale, acel sentiment e nepretuit.
Asa ca e duminica si nu stii unde vrei sa mergi, nici unde o sa te opresti doar mergi cat vezi cu ochii. Aerul ce-l respiri incepe sa se schimbe, te invioreaza din amorteala vietii tale, te ridici si vezi de departe conturul lor maiestuos, vesnic domnind peste veacuri, imbracati in a lor alba mantie neprihanita, ei sunt nemutati si par vesnici.
O liniste rasuna in vazduh si te adoarme in miresmele inceputului de viata, te lasi purtat si inima iti bate tot mai tare, asteptand cu o nestavilita lacomie urmatorul si urmatorul rasunet al naturii. Prin ea, Dumnezeu iti vorbeste. Oh, si cum iti vorbeste, si intelegi ca acel ”daca vei tacea, pietrele vor striga” e mai real decat te-ai gandit vreodata!!!
Intri in aceasta lume ce pare ireala, si el curge, parca din ceruri venind, sunetul lui e mai tare decat zarva orasului la apogeul lui, dar e o galagie linistitoare. Parca prin tine curge si te revigoreaza, te spala de pacate si te asterne sfant inainte Sfantului.

Atunci cand Cristos iti restaureaza viata, realizezi ca toata viata ai fost inconjurat de frumusete, doar ca nu ai vazut-o, si-ti dai seama ca ceea ce inainte avea valoare pentru tine si te uimea, acum e doar gunoi. Ciudat cum lucreaza Dumnezeu, in mod tainic si misterios.
Te rog, defapt te implor, fii sincer si fii autentic, lasa-te schimbat de Creatorul tau si nu vei mai dori altceva. Lumea e plina de actori care mimeaza o viata ce nu e a lor, niciodata nu a fost, doar ca masca pe care o au acum... e prea buna si confortabila pentru a o schimba cu ceva real si durabil.

”Am fost rastignit impreuna cu Cristos si traiesc, dar nu mai traiesc eu, ci Cristos traieste in mine.” Galateni 2:20
Si ce buna e viata asta!!!