Am cucerit şi am pierdut, am primit şi am risipit în vânt, am semănat soare şi-am secerat furtună, am ajuns să nu cunosc deşi cunosc.
Să bâjbâi prin întuneric nu e rău, atunci cauţi; să ramai acolo e cumplit căci tu ai pribegit departe de zorii ce te umpleau de viaţă, şi te afunzi în ale tale negre gânduri, te prabuşeşti în deznădejde şi dormi în iluzie.
Să fi crezut, să nu mai crezi
Să speri dar să-ncetezi să speri.
Aceasta-i calea, cea de pe urma
Mulţi o aleg, ea nu-i alege.
Şi plang, te tânguiesc şi pier
Se sting de dor după etern!
Cristos al meu, Tu ce-ai murit
Tu esti în mine, eu în Tine.
Nu ma lasă să mor stingher!!
Te-am lepădat pentru o clipă
Si sufletu-mi s-a îngrozit.
Vedeam oroarea ce e-n faţă
Simteam fiorul cel de gheaţă.
O, Doamne, mulţumesc
Caci al Tau har e mai mareţ
Decât al meu păcat semeţ!
Tu m-ai salvat, m-ai cautat
Tu ma iubesti, Tu nu-ncetezi!!!
Robit de patimi eu eram, acum sunt liber prin Cristos!
"Şi dragostea stă nu în faptul că noi am iubit pe Dumnezeu, ci în faptul că El ne-a iubit pe noi şi a trimis pe Fiul Său ca jertfă de ispăşire pentru păcatele noastre." 1Ioan 4:10
Niciun comentariu:
Trimiteți un comentariu