vineri, 14 decembrie 2012

Când în întuneric răsare o lumină..

Cum pot să trăiesc ca și cum fiecare clipă ar fi ultima și să incerc să dau tot ce-i mai bun din mine si sa mă bucuri in ea, să am în mine acel foc, acea pasiune care te motiveaza sa "treci prin foc si prin apa" si face ca incercarile ori circumstantele de zi cu zi să fie doar oportunitati in care si prin care tu sa te înțeleptești, sa te descoperi, sa-L cunosti pe Dumnezeu cu adevarat?
Cu totii dorim sa traim o viata semnificativa, sa traim "frumos" si din plin, fara sa avem regrete, nu sa "fac umbra pamantului degeaba" si ne angajam in lupte si cautari dupa acele ingrediente care dau savoare existentei noastre.
Am cunoscut cu saptamani o urma cativa din acei oameni care nu se rusineaza de lacrimi, care isi testeaza bucuria in mijlocul furtunii marii si care au biruit-o din nou si din nou si nu asta e lucrul ce m-a frapat si mi-a chinuit mintea, ci realitatea unei altei lumi la care se uita cu "ochii pironiti" si fericirea de a stii ca sunt tot mai aproape de Cel in care au crezut cu zeci de ierni in urma.
Filon din Alexadria spunea "omul nu poate cunoaste adevarul daca adevarul nu i se descopera". Destept tip! Orice as face, spune sau cauta nu imi poate da "acel ceva" ce nu-l am dar de care sufletul meu tanjeste precum deșertul după apă.

"Poporul care umbla în întuneric vede o mare lumină; peste cei ce locuiau în ţara umbrei morţii răsare o lumină." Isaia 9:2
Cand in intuneric rasare o lumina, atunci te luminezi si stralucesti pentru ca intelegi ca descoperirea Mantuitorului era zala care lipsea pentru a prinde viata ta de fantana vietii, de izvorul curat care curge "fara bani si fara plata", care iti astampara setea sufletului si te face sa "zbori ca vulturul", care iti da valoare vietii si te face sa traiesti fiecare clipa din perspectiva celui care are casa in ceruri si care tanjeste dupa prezenta Celui ce s-a rupt de Tatal pentru ca sa "caute si sa mantuiasca" ce era pierdut.
Cu totii dorim ataraxia, acea pace sufleteasca dar putini o gasim si ne bucuram de ea. Realitatea nasterii Domnului ne loveste cu putere indiferent de opozitia noastra iar atunci cand intra in viata noastra, niciodata nu mai suntem la fel, nu mai putem fi la fel.
Fie ca aceasta lumina sa te lumine si pe tine, si pe mine!

Niciun comentariu: