Caut bucurie de vanzare

“Sufletul nostru nădăjduieşte în Domnul; El este ajutorul şi scutul nostru.
Da, inima noastră îşi găseşte bucuria în El, căci avem încredere în Numele Lui cel sfânt.
Doamne, fie îndurarea Ta peste noi după cum o nădăjduim noi de la Tine!” Psalmul 33:20-22

Daca este un lucru pe care toti oamenii il au in comun sau dupa care tanjesc si se lupta in fiecare zi este nevoie de bucurie, de multumire launtrica, linistea si implinirea sufletului.
Actiunile mele imi scriu trecutul, imi modeleaza prezentul si imi influenteaza viitorul. Un lucru nu o sa pice niciodata din senin, el e cauza a unei decizii pe care ai luat-o, buna sau rea, la timp sau tarziu, usoara sau grea. Dar cum iti poti da seama care este natura ei? Care este standardul sau adevarul infailibil si vesnic neschimbabil ori coruptibil dupa care tu sa masori si sa numesti binele bine sau raul rau? Ori este in noi setat acest mecanism care ne spune cand suntem gata sa gresim, ne avertizeaza sa nu facem asta si ne condamna odata infaptuit lucrul?
Ii poti spune constiinta, lucru ce fiecare om il are desi sunt personae de care ma indoiesc uneori, dar asta e alta discutie.
Ma gasesc de multe ori facand lucruri bune din motivatii corecte dar fara nici un fel de bucurie, ca un robot ce e programat sa faca asta, sau ca un reflex, un lucru ce-l fac din inertie dar fara sa mai simt nimic atunci cand fac asta.
Domnul Isus le spune ucenicilor “Unde este comoara voastra, acolo este si inima voastra.” Lucrurile in care alegi sa investesti timp, bani, efort, sentimente, ele ajung sa te conduca, sa te reprezinte, sa te identifice; acela esti tu.
Dar atunci cand acele lucruri sunt manate de insasi dorinta de a-L cunoaste mai mult pe Dumnezeu, slujindu-I cu credinciosie si implinind chemarea pe care stii ca o ai, atunci faci asta cu bucurie si chiar incercarile sunt prilej de nadejde pentru cel credincios.
“Sufletul nostru nădăjduieşte în Domnul; El este ajutorul şi scutul nostru”

Ne-am obisnuit sa spunem asta, ori sa afirmam de cate ori avem ocazia, dar oare chiar traim? Pentru ca daca nu e asa, suntem cei mai nenorociti, mintindu-ne singuri si avand doar o forma de neprihanire dar fiind departe de inima Domnului din care sunt revarsate izvoare de pace, multumire, implinire, lumina pentru ochi si leac alinator pentru sufletului nostru orbit de pacat; acum da, uram pacatul, dar ne luptam cu el in fiecare zi cu el, cum spune Pavel “vreau sa sa fac binele dar raul parca sta lipit de mine”; a ura pacatul inseamna defapt a-L iubit pe Dumnezeu si a-L cauta si pretui mai mult decat orice altceva.
De multe ori ma intreb de ce psalmistul spune “El nadejdea, El scutul, El este cetatea, intaritura, turnul de scapare” si il compara pe Dumnezeu cu o cetate. El stia ca asta va avea un impact deosebit in mintea evreilor, fiecare dintre ei cunostea importanta intariturii unei cetati, zidurile si stalpii de aparare, ce important era sa fii echipat cu armele cele mai bune, si cele adecvate pentru fiecare batalie in parte; asta facea diferenta dintre viata si moarte, dintre robie sau libertate. Si totusi, el merge mai departe aici, se refera mai mult decat doar la viata aceasta, David vorbeste despre viata spirituala, inima, care este centrul vietii, daca de acolo tasnesc izvoare de bucurie, atunci viata ta va fi fericita, dar asta depinde de Cel in care te increzi, Cel care este motivul si sursa acesteia.

Dar am ajuns sa inteleg un lucru: bucuria este exterioara tie, ea este in afara ta. O cauti dar nu o poti gasi, incerci s-o descoperi dar e cufundata in negura sufletului tau, cauti s-o cunosti, isi ia multe forme si infatisari dar la urma te lasa tot dezamagit si mai mizerabil si ghici ce, daca cumva credeai ca ai ajuns la fundul mocirlei, fii fericit, maine o sa fii si mai jos si asa de mult o sa te obisnuiesti, crezand ca asta e viata si acolo esti menit sa fii, pentru ca fiecare bucurie pamanteasca e relativa, e efemera; uneori alegi sa faci un compromis doar ca sa mai gusti inca putin, tu crezi ca e bucurie, ea este otrava si pe multi ii satura de veacuri.
Suflete, bucura-te in Dumnezeu si crede cu toata fiinta ta ca asta iti este de ajuns. Nu cauta fericirea in alta parte, apa este gratis dar multi prosti aleg s-o cumpere, si cum mai sunt inselati, cum se tanguiesc si gem dar imeni nu le spune ce aproape sunt dar inca departe.

Gasesc doua principii universal valabile in versetele de mai sus dar care se intalnesc pe tot parcursul Scripturii:
-Nadejdea fondata pe adevar nu inseala niciodata.
-Nadejdea bazata pe Dumnezeu intotdeauna aduce bucurie.
Dumnezeu nu este om sa-I para rau, ce a spus va implini, El nu se schimba, nu este influentabil, asa ca nu poate sa dezamageasca niciodata. Cat de reconfortant poate fi acest lucru stiind ca Cel in care ai crezut nu iti cere sa faci niste lucruri pentru a te duce cu zaharelu`, chiar daca nu intelegi uneori, totusi stii ca El nu se schimba si intotdeauna face ca lucrurile sa lucreze spre binele celor ce-L iubesc pe El (Romani 8:28).

Dar nadejdea vine in urma unei alegeri, aleg sa am partasie cu Domnul meu, El mi se descopera, incep sa inteleg ca felul in care gandesc este departe de ceea ce El gandeste, ca cerul de pamant, inteleg ca judecata mea poate sa fie dreapta doar trecand-o prin filtrul Lui, ca valorile in care am crezut pana acum nu au aplicabilitate in Imparatia lui Dumnezeu dar ca totusi, pot sa fiu sigur ca sunt tranformat in fiecare zi pentru a ajunge la desavarsire, ca lucrurile care se intampla cu mine, bune sau rele (aparent rele deoarece cauzeaza suferinta, nu neaparat din cauza consecintelor) sunt conduse de Creatorul meu, spre un si mai bine al nostru, al celor ce suntem sfintiti in sangele lui Cristos; asa incep sa am nadejde, sunt intarit si convins in credinta mea. Nadejdea nu e ceva omenesc dar porneste de la ceva ce tine de tine, de la o decizie pe care o iei in fiecare zi. Cauta-L pe Dumnezeu!! “Citeste Biblia, asta o sa sperie iadul din tine”.

Apoi nadejdea bazata pe Dumnezeu intotdeauna aduce bucurie.
Nebanuite sunt caile Domnului. Astazi iti cere sa renunti la ceva ce tie ti se pare bun pentru ca maine sa-ti dea ceva ce iti aduce suferinta, daca numai pentru viata aceasta iti pui increderea in Dumnezeu, atunci esti cel mai nenorocit dintre oameni. Ceea ce este aici, trece si nu se compara in bucurie si slava cu ce-i este vesnic.

Cand incepi sa vezi lumea cu susul in jos, traind pana in maduva oaselor dupa principiile Imparatiei propovaduite de Cristos, atunci ajungi sa intelegi ca lucruri de felul asta care par o nebunie, ele sunt foarte normale pentru Dumnezeu. El se foloseste si de una, si de alta pentru a-si duce planul la indeplinire; fericit este acela care alege sa fie in voia Domnului, nu impotriva ei, caci atunci implinirea poruncilor Lui devine bucurie pentru sufletul lui, nu povara, nu retineri de la placeri trupesti, pamantesti, firesti. Si chestia e ca si de le-ai alege pe acelea, iti dau o bucurie care trece imediat in momentul urmator si te lasa mai gol, mai singur, mai disperat dupa altceva.
Augustin in cartea lui “Confesiuni”, scria: “Dar acum, anii mei se scurg in suspinari, si numai Tu, mangaierea mea, o Doamne, Parinte al meu, numai Tu esti etern; iar eu m-am risipit intru vremuria caror ordine n-o cunosc si gandurile mele, partile cele mai adanci ale sufletului meu, sunt sfasiate de tot felul de tulburari, pana ce ma voi revarsa intru Tine impreuna cu cei multi, curatat si topit in focul dragostei Tale.”

Fericirea si bucuria ta din fiecare zi sa-ti fie Creatorul si Tamaduitorul vietii tale. El da lumina ochilor tai si odihna oaselor tale. Cauta-L sa te umple de Sine golindu-te de tine, cel firesc, cel frant si fara bani ,si vin-o la izvor si bea apa, vin-o si cumpara haine sa-ti acoperi goliciunea, vin-o sa-ti cumperi aur curatit prin foc; atunci vei stii cum sa-L iubesti mai mult, asta va aduce bucurie si liniste sufletului tau, si nu doar acum, ci pentru eternitate.

Fie ca Dumnezeu sa fie desfatarea ta in fiecare zi.