O zi caniculara, agitatie, pregatiri, lacrimi, fete triste, oameni imbracati in negru...
Uneori iti vine sa te intrebi " de ce? " , oare nu putea sa fie altfel, sa vedem o minune infaptuita de Dumnezeu, ca cei 2 copii ce raman in urma sa se poata bucura in continuare de mama lor... Nu stim de ce a trebuit sa se intample asa, dar stim ca si atunci cand vom trece prin valea umbrei mortii, El este cu noi. In momente in care noi plingem, deasupra noastra apar 2 porumbei splendizi, de un alb imaculat, si vreau sa cred ca era Isus impreuna cu Anisoara. Nu e asa grozav sa stii ca dak pleci de aici, urmeaza ceva extraordinar ptr. k vom fi cu El... pentru eternitate. Vine un moment in care toti ne vom sfarsi alergarea. Ani` a plecat Acasa si stim ca intr-o zi o vom revedea.
E ciudat cum parca ne-am indragostit de aceasta lume si am uitat ca nu asta e casa noastra... Dar cum eshti tu? Esti pregatit sa pleci? Eu abia astept sa plek Acasa....
2 comentarii:
Ufff...zi grea, dar binecuvantata, pentru Ani, durerea a trecut, pentru cei de aici a ramas. Este timpul ca biserica sa ne demonstram maturitatea si credinta in Mantuitorul, avand grija de acesti micuti. Deja sunt asa de mandru de tinerii mei vazand cum au reactionat in ultimele zile!!!V-am vazut dragostea, suferinta!!! Dumnezeu face transformari semnificative in inimile voastre. Dan
Hallo my friends...
vruiam doar sa va salut...nu ca mi-ar fi dor de voi,doar asa...as pune si o poza cu Adieesiatat da nu stiu cum...ca sunt nou pe situ asta...invat eu....
despre mine....mor de somn...si cam atat....
Ciaules Fratzica...va saluta Adieesiatat...daca va e dor de mine lasati mesaj...ca il citesc cand nici nu va asteptati...;))
Trimiteți un comentariu