Nu datorita mie

De ce in mintea oamenilor este aceasta idee potrivit careia in functie de binele sau raul pe care il faci, vei primi rasplata sau pedeapsa, binecuvantarea sau blestemul? De ce multi crestini cred ca in functie de actiunile lor care fie sunt indreptate inspre binele definit de Dumnezeu ca fiind bine, fie spre ceva rau care aduce pacat si implicit moarte, de ce ei cred ca in functie de asta Dumnezeu ii iubeste mai mult sau mai putin ori ca asta IL determina pe El sa ii binecuvanteze ori sa-i blesteme?
Oare Dumnezeu chiar e conditionat de noi,o mana de praf care azi e si maine nu mai e?

Atat de mult am ajuns sa-L limitam pe cel care: " a masurat apele cu mana Lui? Cine a strans tarana pamantului intr-o treime de masura? Cine a cantarit muntii cu cantarul, si dealurile cu cumpana? Cine a cercetat Duhul Domnului, si cine L-a luminat cu sfaturile lui? Cu cine s-a sfatuit El, ca sa ia invatatura! Cine L-a învăţat cărarea dreptăţii? Cine L-a învăţat înţelepciunea şi I-a făcut cunoscut calea priceperii?
Iată, neamurile sunt ca o picătură de apă din vadră, sunt ca praful pe o cumpănă; El ridică ostroavele ca un bob de nisip. Libanul n-ajunge pentru foc, şi dobitoacele lui n-ajung pentru arderea de tot. Toate neamurile sunt ca o nimica înaintea Lui, nu sunt decât nimicnicie şi deşertăciune. " Isaia 40:12-17.

Dumnezeu lucreaza si in ciuda necredintei noastre. Nu a depins niciodata de noi si nici nu o va face si bine este asa!! Asta ne fereste de mandrie si de simtul ca si noi ne putem descurca fara El intr-un fel.
Care e deci temeiul pentru care noi suntem eliberati de aceasta manie pe care fiecare am merita-o?
"Când era tânăr Israel, îl iubeam şi am chemat pe fiul Meu din Egipt.
Dar cu cât prorocii îi chemau, cu atât ei se depărtau: au adus jertfe Baalilor şi tămâie chipurilor idoleşti. Şi totuşi Eu am învăţat pe Efraim să meargă şi l-am ridicat în braţe; dar n-au văzut că Eu îi vindecam. I-am tras cu legături omeneşti, cu funii de dragoste, am fost pentru ei ca cel ce le ridică jugul de lângă gură. M-am aplecat spre ei şi le-am dat de mâncare." Osea 11:1-4 ,

"Poate o femeie să uite copilul pe care-l alăptează şi să n-aibă milă de rodul pântecelui ei? Dar chiar dacă l-ar uita, totuşi Eu nu te voi uita cu niciun chip." Isaia 49:15,

"Căci, pe când eram noi încă fără putere, Hristos, la vremea cuvenită, a murit pentru cei nelegiuiţi." Romani 5:8.

Sunt mii de astfel de pasaje in care Dumnezeu se reveleaza si spune " nu pentru tine ci pentru bunatatea Mea te iubesc si te iert".
Pe de alta parte, teologul Rob Bell afirma intr-o recenta carte a sa ca " dragostea biruie totul", adica nu conteaza neaparat daca in viata aceasta ai fost mantuit pentru ca dragostea lui Dumnezeu e asa de mare incat ea il va salva pe fiecare om de la pedeapsa vesnica". Ma prea indoiesc de asta.
Si totusi, cum actioneaza atunci El?
" Ce vom zice, dar? Să păcătuim mereu, ca să se înmulţească harul? Nicidecum! Noi, care am murit faţă de păcat, cum să mai trăim în păcat? Nu ştiţi că toţi câţi am fost botezaţi în Isus Hristos, am fost botezaţi în moartea Lui? Noi deci, prin botezul în moartea Lui, am fost îngropaţi împreună cu El, pentru ca, după cum Hristos a înviat din morţi, prin slava Tatălui, tot aşa şi noi să trăim o viaţă nouă." Romani 6:8

Cei care cred ca eliberarea de sub judecata pacatului le da dreptul sa mai continue cu vechea lor viata nu dovedesc decat faptul ca n-au inteles nimic din ceea ce inseamna harul lui Dumnezeu. Cei care cred ca faptele lor bune pot schimba ceva ( in bine) in relatia lor cu Dumnezeu dovedesc ca n-au inteles mare lucru din dragostea Lui revelata in Scripturi, prin Hristos dar si prin natura.
Totodata, Dumnezeu e sfant si drept si El va pedepsi pacatul infaptuit voit sau din nestiinta si El alege sa binecuvanteze ori sa blesteme oamenii si prin actiunile lor bune sau rele, nu ca si cum ar fi conditionat in a-si arata in continuare dragostea Sa dar fiind nascut din nou, infiat, e pur si simplu cu neputinta sa mai poti trai la fel ca inainte.
Dumnezeu e lumina, El nu a cunoscut pacatul. Faptele noastre bune sunt ca un abur inaintea Lui, nu valoreaza nimic daca sunt facute pentru a ne slavi pe noi dar valoareza mult in economia Imparatiei lui Cristos daca sunt facute pentru slava Lui. El pedepseste si faptele nelegiuite pentru ca nu poate sa priveasca pacatul si-si doreste pocainta noastra.
Credinta(care tot de Dumnezeu ne e data) ne aduce binecuvantarea, nu faptele. Faptele sunt doar urmarea fireasca o unei noi vieti in Cristos.

Fii o lumina !!

" Har ieftin "

In ultimele zile ma gandeam la asta dar nu stiam cum si ce sa scriu. Lucrul asta il am in minte de ceva vreme, asa ca am fost foarte incantat sa gasesc paragraful de mai jos in " Tulburatoarele descoperiri ale Harului" de Philip Yancey un pasaj care exprima un adevar profund. Yancey il citeaza pe romancierul Francois Mauriac. Alte comentariile sunt de prisos :

" Una cate una, poftele se trezesc si cotrobaie primprejur, amusinand obiectul dorintei; sarmanul suflet, inca ratacit, se vede atacat pe la spate, si atat i-a fost. De cate ori n-a trebuit sa fie aruncat intr-un sant, sa se inece cu moricla, să se apuce deznădajduit de margini ca să ajunga din nou la lumina, sa simta cum mainile nu-l mai tin si sa cada iarasi in intuneric, pana sa se supuna, o data pentru totdeauna, legii unei vieti spirituale- una dintre legile cele mai putin intelese in lume si care ii displace sufletului cel mai mult, cu toate ca, il lipsa ei, n-are cum sa cunoasca harul perseverentei. Nu ti se cere decat sa-ti infrangi propriul sine, fapt caruia Pascal ii gaseste o desavarsita expresie: " Sublima si nedezmintita infranare. Dă in toate ascultare lui Isus Hristos si indrumatorului tău spiritual."
Unii vor rade batjocoritor de tine, socotind ca nu te faci vrednic sa fii numit om liber cata vreme dai ascultare unui stapan... Insă aceasta slujire naste o libertate miraculoasă, pe care nu o aveai atunci cand, crezandu-te liber, iti faureai de fapt lanturi si te legai cu ele, clipa de clipa, tot mai strans. Ani la rand, inchipuindu-te liber, ti-ai pus capul, asemenea unui bou, in jugul nenumaratelor rele pe care le-ai mostenit. N-a fost faradelege in viata ta, inca de cand te-ai nascut, sa nu ramana vie, sa nu te azvarle intr-o temnita tot mai adanca, sa nu plamadeasca alte faradelegi. Iata, Omul caruia ii dai ascultare, nu te vrea liber ca sa ajungi un rob. El te scoate din inlantuire si, fara sa ia seama la jaratecul aproape stins, mocnind in cenusa, al dorintelor tale, aprinde, din nou si din nou, lumanarea Harului."

IL numesc mai tarziu

Stiind ca sunt mult prea multe de spus despre Har, ma vad intr-un fel nevoit sa merg mai departe pentru a descoperi ce inseamna acest cuvant. Simt ca sunt mult prea departe de el ori nu neaparat departe, dar ii cunosc numai una din miile de fete, asemenea unui diamant neslefuit.
Ce inseamna harul ? Inseamna doar sa primesti lucruri bune “ gratis “ ? Ori sa speri ca le vei primi ?
Cum poate fi incercarea har , asa cum Pavel afirma ?
“ De aceea, noi nu cădem de oboseală. Ci, chiar dacă omul nostru de afară se trece, totuşi omul nostru dinăuntru se înnoieşte din zi în zi. Căci întristările noastre uşoare, de o clipă, lucrează pentru noi tot mai mult o greutate veşnică de slavă. Pentru că noi nu ne uităm la lucrurile care se văd, ci la cele ce nu se văd; căci lucrurile care se văd sunt trecătoare, pe când cele ce nu se văd sunt veşnice. “ 2 Corinteni 4 : 16-18
“ Mă bucur acum în suferinţele mele pentru voi; şi în trupul meu împlinesc ce lipseşte suferinţelor lui Hristos, pentru trupul Lui, care este Biserica. “ Coloseni 24
“ Căci pentru mine a trăi este Hristos, şi a muri este un câştig. “ Filipeni 1:21
Cum poate sa fie har bataia, lipsurile, prigoana, batjocura, singuratatea, plansul, incercarile ?
“ Caci toate lucrurile lucreaza impreuna spre binele celor ce-L iubesc pe Dumnezeu.” Romani 8:28 ,
“ Caci in toate aceste lucruri suntem mai mult decat biruitori prin Acela care ne-a iubit. “
Bucuria pe pamant , pentru cei nemantuiti si intristarile pentru cei care il au pe Cristos dureaza 50 de ani ? 60 ? 70 ? 80 pentru cei mai puternici dar nu se compara cu ceea ce urmeaza, ele ne pregatesc pentru slava vesnica alaturi de Cel care spune “ Eu sunt Cel ce sunt “ Exodul 3:14
YHWH (în ebraică יהוה și transliterat de obicei prin Iahwe sau Iehova) (Tetragrammaton τετραγράμματον în greacă, tradus un cuvânt cu patru litere[1]) este numele propriu al lui Dumnezeu în Biblia ebraică. El reprezintă Creatorul, Judecătorul și Sursa mântuirii întregii lumi
Numele divin apare de 6823 de ori în Scripturile Ebraice ("Vechiul Testament") ( sursa Wikipedia.org )
Clipul de mai jos completeaza ceea ce vroiam sa spun mai departe.

http://www.youtube.com/watch?v=yXf2pxqGkBA

Inca un lucru, de multe ori de ce am tendinta sa ma raportez la Dumnezeu ca fiind doar har si uit ca natura Lui e sfintenia, El e . Asa cum cineva spunea: “ cea mai buna imagine pe care o putem avea despre Dumnezeu este intre Har si sfintenie. Orice exagerare care trece de acestea este pacat “ .
Fii o lumina !!

" Ultimul cuvant dintre cele care spun totul “

“ O, gratie desarta-n muritori,
Ce vinde harul dat de Dumnezeu “ ( Shakespeare, Richard al III-lea )


E fascinant sa observi etimologia cuvintelor si dezvoltarea lor de-a lungul secolelor. Multe din cuvintele folosite acum o suta de ani si-au pierdut sensul ori mai sunt foarte putin valabile pentru zilele noastre; altele s-au transformat dand nastere unui alt inteles. Ce sa mai vorbim despre cele folosite acum sute sau mii de ani….
Este un cuvant care imi tot vine in minte si care cred ca este unul dintre putinele poate unicul care si-a pastrat sensul nealterat “ Har “ , din grecescul “ charis “ . Philip Yancey il numeste “ ultimul cuvant dintre cele care spun totul “. Gordon Macdonal spune : “ Nu trebuie sa fii crestin pentru a construi case , a-I hrani pe cei flamanzi, ori a-i vindeca pe cei bolnavi. Un lucru insa nu-i sta in putere lumii. Ea nu poate darui harul . “
Acest cuvant este defapt cel mai important din intreaga Biblie, este esenta mesajului mantuitor al lui Cristos dar parca prea putin se mai aude despre asta sau chiar deloc. Eu marturisesc ca nu am auzit o singura predica despre asta si cred ca am ascultat destul de multe.
Harul poate fi experimentat de oricine, este ceva pe care il primesti atunci cand nu te astepti , fara sa-l meriti. Te surprinde, te uimeste, te socheaza, te copleseste.
Am fost educati si crescuti intr-un spirit de “ trebuie sa faci asta si asta pentru a castiga ceva”; la fel ni se spune si la biserica. Ni se spune sa ne curatam inainte de a intra si nu suntem lasati sa venim asa cum suntem: murdari, robiti, pacatosi, fara speranta.
Lipsa harului e evidenta. Eu nu l-am vazut in scoala in care studiez ( si ce ciudat, sunt student la teologie intr-o scoala teologica ), nici la liceu, nici in familie de cele mai multe ori, nici la biserica din care fac parte ori cele pe care le frecventez sau la care am ajuns intamplator. Unde este HARUL ??
Inainte, oamenilor li se cerea sa renunte la placerile lumesti ( nu in sensul de pacate ), sa nu se bucure, sa se abtina de la a-si exterioriza ceea ce gandesc pozitiv despre o persoana sau lucru, uneori a se chinui atat fizic ( prin interzicerea mancarii, a apei etc ) dar si spiritual, pentru ca lipsa bucuriei amaraciune sufletului si asta pentru ca pe acest pamant aflat sub influenta pacatului intrat in lume prin Adam si Eva, aceste lucruri doar ne distrag de la scopul nostru, cunoasterea si apropierea de Dumnezeu. Asta e legalism !
Philip Yancey spune : “ Astazi, legalismul si-a schimnat orientarea. In conditiile unei culture marcat secular, biserica isi vadeste mai degraba instrainarea de har prin afisarea unui spirit de superioritate morala ori a unei atitudini radicale impotriva adversarilor cu care se confrunta in cadrul “ razboaielor culturale. “ Cat de adevarat este acest lucru !
Nici eu nu cunosc bine acest cuvant, dar imi doresc si il caut. Deja m-a gasit el pe mine. Cristos e cel care se reveleaza pacatosului si il cauta cu perseverenta. El m-a mantuit si pe mine .
Cred ca acest termen are multe sa ne invete despre Dumnezeu asa ca vreau sa-l descopar, sa-l cunosc mai mult, sa il pot primi si accepta cand imi este dat si sa-l pot da la randul meu celor ce au nevoie… si sunt asa multi care au nevoie .
Trebuie sa subliniez, nu inseamna ca harul nu exista daca noi nu-l (mai) vedem. El este pretutindeni. Trebuie doar sa avem ochi pentru asta.
Fii o lumina !

O zi noua

E un timp in viata care se tot repeta la un anumit interval, timp in care trebuie sa iei decizii, sa te desparti de lucruri ori de oameni, uneori fortat deci nu neaparat din proprie initiativa si asta de multe ori e ca si cum ai incerca sa scoti ultimii ani din viata ta si nu poti, nu ai cum. Omul e definit in viata prin prisma lucrurilor pe care le traieste si-i influenteaza caracterul, fie ele amintiri bune sau mai putin bune.
Cred ca uneori poate sa-ti fie dor de cineva pe care nu l-ai cunoscut inca iar atunci cand se intampla asta , ai impresia ca il cunosti de ani. Suntem creati pentru a avea legatura unii cu altii, pentru a cunoaste oameni noi si a ne desparti din cand in cand de prieteni vechi . Asta e viata, asa merg lucrurile.
Asta ma duce cu gandul la Isus; El a fost prins, batut, scuipat, batjocorit, parasit de toti, chiar si de Dumnezeu pe cruce, iar uncenicii au fost imprastiati, credinta lor parca s-a dus si in locul ei s-a instalat frica, teama, nesiguranta, indoiala, incertitudinea a ceea ce va fi maine. La un anumit nivel, fiecare dintre noi experimentam asta, ori daca nu s-a intamplat, nu te nelinisti, e foarte probabil sa urmeze asta candva.
Pe de alta parte, amintirile nu ca ne tin captivi in trecut, dar ne ajuta sa mergem mai departe, sunt ca o proiectie in prezent a lucrurilor bune pe care le-am trait, ne fac sa zambim, uneori sa plangem, sa radem, sa ne rusinam de noi, de felul in care gandeam si aratam atunci , dar in sine, amintirile sunt in lucru grozav, un geniu al creatiei lui Dumnezeu.
Dar nu traii din ele, lucruri cel putin tot la fel de uimitoare te asteapta, nici nu are cum sa fie altfel cand Cel cu care mergi alaturi e chiar Cel ce te-a creat.
Nu fii descurajat, uita-te inspre Cristos. Fii o lumina!!