Pe oriunde te-ai gasi, daca citesti ce balivernez aici inseamna ca mesajul te-a gasit si bine a facut.
Sunt mult prea inconstant in ale bloggarelii si asta nu e pentru ca nu am idei. Slava Domnului, nu duc lipsa de inspiratie, ci doar de starea necesara pentru a sede sa scriu ce gandesc.
Am experimentat prea multe in ultimele luni ca sa pot rezuma totul in doar cateva fraze dar numai esentialul ma intereseaza acum. Cred ca Dumnezeu m-a surprins chiar si pe insula plictiselii pe care ma aflam si m-a invatat ca daca Il am si cunosc pe El, atunci orice lucru banal devine nepretios ,dar nu in lumea "mea" ci in Imparatia Lui care e vesnica.
Dumnezeu nu se plictiseste sa-mi reaminteasca aceleasi lucruri de zeci si sute de ori; ah, ce-as vrea sa am si eu un dram din lucrul asta, mai ales cand faci lucruri naspa cu oameni seci... si pe deasupra trebuie sa te mai arati si entuziasmat ca le faci. Adevarata pedeapsa!!
Ca un stereotip, nu neaparat in ordinea asta, am citit on and on din diverse pasaje in ultimele saptamani, printre care: Isaia, Ieremia, Ezechiel, Ioan, Apocalipsa si toate vorbesc despre 4 lucruri: Maretia lui Dumnezeu, frumusetea lui Cristos, dreptatea lui Dumnezeu(cat sunt de pacatos), mila lui Dumnezeu (am nevoie de pocainta :( , zilnic!!).
Astea sunt "ingredientele" ce schimba un nenorocit ca mine in neprihanit mostenitor al Imparatiei Tatalui :).
Sunt curios ce crede Dumnezeu cand vede termenii prin care incercam sa-L descriem. Cred ca se amuza. Incercam sa-L cuprindem intr-un cuvant ori sa-L surprindem printr-o actiune, dar din fericire, El nu poate fi cuprins intre doua limite, mic-grandios, limitat-infinit. Dumnezeu e deasupra lor.
E infricosator sa te gandesti la ceva, daramite la Cineva care exista fara ca sa-L poti descrie, vedea sau auzi fizic. Pura nebunie, dupa mintea omului, cai nebanuite si ascunse dupa intelepciunea Creatorului. Asta e credinta!
Dupa ce Yuri Gagarin a fost in spatiu a spus: "Am fost in Cosmos si nici acolo nu l-am gasit pe Dumnezeu; nu exista!". Cred ca Dumnezeu se "ascunde" destul de bine.
Totusi, nu se joaca cu noi hide and seek dar cumva asta se intampla. Daca El nu te gaseste, nu Il poti cauta, apoi daca tu nu-L cauti, esti pierdut fara El.
Atunci cand ma indeparteaz de centrul vietii mele, crucea lui Cristos, atunci devin rigid, influentabil de oameni, imi pierde gustul de alta data. Am facut asta de prea multe ori asta ca sa nu am intiparit in mintea mea fiecare etapa din instrainarea pe care urmeaza s-o traiesti. Asa ca fugi de asta ca nu-i de-a buna!!
Cu cat il cunosti mai bine iti dai seama ca esti mai pacatos decat credeai. Ciudata chestie. Te gandesti ca ar trebui sa te sfintesti pe masura ce Imparatia lui Dumnezeu avanseaza in inima ta dar realizezi ca lucruri ce alta data le faceai fara remuscari, sunt pacat si atunci cand alegi sa le faci, stiind ce sunt ele de fapt, tu il rastignesti iarasi pe Cristos, El cel murit o data pentru totdeuna pentru pacatele tale si ale mele.
Actiunile mele rele imi ciopartesc inima, ma indeparteaza de Dumnezeu, de prieteni, de mine. Ma indeparteaza de planul Lui pentru viata mea, ma lasa insensibil la Cuvant, dragoste pentru semeni, nesigur la ziua de maine, temator la vesti rele, singur.
"Vestea, pe care am auzit-o de la El şi pe care v-o propovăduim, este că Dumnezeu e lumină, şi în El nu este întuneric.Dacă zicem că avem părtăşie cu El, şi umblăm în întuneric, minţim şi nu trăim adevărul.Dar dacă umblăm în lumină, după cum El însuşi este în lumină, avem părtăşie unii cu alţii; şi sângele lui Isus Hristos, Fiul Lui, ne curăţă de orice păcat." 1 Ioan 1:5-7
Asta e speranta, asta e nadejdea mea.
Lasa sa fie ulei in lampa mea pentru ca focul sa nu se stinga.
p.s. asculta Andrew Belle, o sa-ti "revergoreze" mintea cu muzica buna.
