Ma regasesc in diverse intrebari fara sens pe care le pun dar una dintre ele pare tentanta, Nu!!: cat de departe poti merge cu un lucru fara sa fie considerat pacat?
Cumva, dupa ce ai cunoscut Adevarul si puterea Lui eliberatoare, inca esti nostalgic dupa vremurile in care notiunea de pacat iti era necunoscuta, pentru ca doar fiind intr-o relatie cu Dumnezeu poti realiza ca un lucru e pacat sau nu; altfel... e imposibil. Si asta tocmai pentru a dovedi cat de pacatos este pacatul, total opus a ceea ce este Creatorul etern.
Biblia este si o carte de comedie, destul de acida pentru cei luati " la misto". Asta e un argument in favoarea umorului lui Dumnezeu, lucru pe care multi il neaga. Si iubesc umorul Lui.
"Limita minima a neprihanirii: neprihanirea fariseilor si carturarilor." M Cruceru, limita maxima : "Voi fiti dar desavarsiti, dupa cum si Tatal vostru cel ceresc este desavarsit." Matei 5:48
Dumnezeu ridica atat de mult stacheta!! Ma simt ca un gandac de bucatarie pe care-l pocnesti cu paleta de tantari. Cine sunt eu sa ma ridic la pretentia de-a cauta sa am o neprihanire asemenea Lui?
Ca sa ajung acolo( desi pare de domeniul SF-ului), ma vad aruncat intre doua cuvinte care au ajuns mai relative decat teoria lui Darwin: DA, NU. Am auzit juraminte dintre cele mai prostesti si amuzante: te jur pe culoarea ochilor tai, te jur sa-ti iei fix nimica. By the way, vrei sa-ti reincarci ba(c)teriile cu amuzament pentru multe zile, cauta un targ, un balci de balci, o strangere sau sarbatoare a tiganilor. O sa-ti vina greu sa mai pleci de acolo!!!
Cristos spune: "Da-ul vostru sa fie Da, si Nu-ul nu. Ce trece peste, este pacat!"
Imi dau seama ca Da-ul meu este relativ iar Nu este negociabil. Sa fie de vina compromisul pe care-l fac din reflez de multe ori? Cum am ajuns aici!!?!
Domnul incearca sa-mi spuna ca nu pot controla prin propriile-mi forte ceea ce vreau sa fac ori spun pentru ca din fire sunt pacatos, iar daca tatal minciunii face o treaba destul de buna in lumea asta, eu aflandu-ma aici, lucrul asta ma face si pe mine mincinos fiind sub actiunea lui? Nu, ci numai fiind pacatos ma face si mincinos.
Realizez ca vorbele mele se darama mai repede decat World Trade Center daca fundatia nu e Cristos in fiecare zi!!
Nu degeaba Ioan subliniaza pe unde apuca: mincinosii sunt cei mai mizerabili in ochii lui Dumnezeu (Ioan 8:44, Apoc 21:27) dar asa cum in Eden pomul era in mijlocul gradinii si prin el a venit moartea, pedeapsa si fuga, in Apocalipsa intrezaresc o speranta. Chiar astazi fusai lovit in frunte cu ditamai caramida! O sa te doara si pe tine, e imensa: " In mijlocul pietii cetatii si pe cele doua maluri ale raului, era pomul vietii, rodind dousprezece feluri de rod si dand rod in fiecare luna; si frunzele pomului slujesc spre vindecarea neamurilor." Apoc 22:2.
"Daca pretul fericirii este nefericirea, pretul neprihanirii este recunoasterea mizeriei, neputintei, inadecvarii fata de standardele lui Dumnezeu." M. Cruceru
Cand fac asta ma simt bine, ma simt autentic, neincercand sa ascund ceea ce sunt defapt eu, neincercand sa par altceva decat sunt. Sunt nimic, Cristos a murit pentru mine, asta imi da valoare. Greu lucru de priceput, nemeritat, dar... multumesc!!!!
listen Andrew Belle-All Those Pretty Lights. Good stuff
Niciun comentariu:
Trimiteți un comentariu