Când în întuneric răsare o lumină..

Cum pot să trăiesc ca și cum fiecare clipă ar fi ultima și să incerc să dau tot ce-i mai bun din mine si sa mă bucuri in ea, să am în mine acel foc, acea pasiune care te motiveaza sa "treci prin foc si prin apa" si face ca incercarile ori circumstantele de zi cu zi să fie doar oportunitati in care si prin care tu sa te înțeleptești, sa te descoperi, sa-L cunosti pe Dumnezeu cu adevarat?
Cu totii dorim sa traim o viata semnificativa, sa traim "frumos" si din plin, fara sa avem regrete, nu sa "fac umbra pamantului degeaba" si ne angajam in lupte si cautari dupa acele ingrediente care dau savoare existentei noastre.
Am cunoscut cu saptamani o urma cativa din acei oameni care nu se rusineaza de lacrimi, care isi testeaza bucuria in mijlocul furtunii marii si care au biruit-o din nou si din nou si nu asta e lucrul ce m-a frapat si mi-a chinuit mintea, ci realitatea unei altei lumi la care se uita cu "ochii pironiti" si fericirea de a stii ca sunt tot mai aproape de Cel in care au crezut cu zeci de ierni in urma.
Filon din Alexadria spunea "omul nu poate cunoaste adevarul daca adevarul nu i se descopera". Destept tip! Orice as face, spune sau cauta nu imi poate da "acel ceva" ce nu-l am dar de care sufletul meu tanjeste precum deșertul după apă.

"Poporul care umbla în întuneric vede o mare lumină; peste cei ce locuiau în ţara umbrei morţii răsare o lumină." Isaia 9:2
Cand in intuneric rasare o lumina, atunci te luminezi si stralucesti pentru ca intelegi ca descoperirea Mantuitorului era zala care lipsea pentru a prinde viata ta de fantana vietii, de izvorul curat care curge "fara bani si fara plata", care iti astampara setea sufletului si te face sa "zbori ca vulturul", care iti da valoare vietii si te face sa traiesti fiecare clipa din perspectiva celui care are casa in ceruri si care tanjeste dupa prezenta Celui ce s-a rupt de Tatal pentru ca sa "caute si sa mantuiasca" ce era pierdut.
Cu totii dorim ataraxia, acea pace sufleteasca dar putini o gasim si ne bucuram de ea. Realitatea nasterii Domnului ne loveste cu putere indiferent de opozitia noastra iar atunci cand intra in viata noastra, niciodata nu mai suntem la fel, nu mai putem fi la fel.
Fie ca aceasta lumina sa te lumine si pe tine, si pe mine!

Credinţa şi hainele de duminică

Nu am trăit pe vremea lu` "ceaşcă" dar am apucat vremuri dificile în care să ai o haină nouă, ori să poţi afişa de fiecare dată ceva care să impresioneze era destul de greu. Noroc, ar putea spune unii, că am trait în familii de cate 8-9-10, poate mai mulţi copii. Imaginează-ţi cum e sa porţi aceeaşi haină pe care a purtat-o frate-tu` acum 7-8 ani, el plinuţ, tu tras prin inel, el scund, tu înalt ca bradu`; e de-a dreptul hilar şi pe alocuri umilitor?! Depinde, înveti lecţia smereniei şi a multumirii cu ce ai mai repede decât în alte moduri.
Nici acum nu suntem mai breji, criza ne cerne pe toţi; unii cad din vârf şi "prăbuşirea le este mare", iar alţii se ridica din tărână şi ajung la masă cu regii lumii.
Stai liniştit, second-uri avem şi acuma, cu duiumu` chiar. Numai pe strada mea sunt vreo 10; si oamenii merg, caută, mulţi vin, mulţi pleacă cu sarsanalele încărcate, haine ieftine, haine bune, aproape moca. Gasesc ironic faptul că tocmai langa mall, mici caşcarabete apărute parcă peste noapte, afişează în geam un anunţ: "am adus marfă nouă, orice produs la 5 lei".
Nu înţelege că am ceva impotriva lor, ba din contră. Oridecateori am timp şi nervi să caut printre ţoale, că rabdarea e lucru mare, mă încumet. Dar mă macină şi îmi piseaza creierul ideea că de multe ori ne comportăm în viaţa de credinta ca atunci cand mergem la second. Traiesc în campus şi sunt înconjurat de 4 biserici: catolică, ortodoxă, baptista si una internationala. Aici toata lumea e credincioasa, şi e bine să crezi dar "si dracii cred şi se-nfioară”.
Îmi e dor de şcoală; cand eram la şcoală, faceam orice ca să plec de acolo dar dacă rămâneam, era loc de caterincă şi batjocură. Nimeni nu scăpa; profesorii mai slabi, cu ochelari şi cosuri pe faţă erau preferaţii noştri. Şcoala e un loc bun dacă vrei să te distrezi şi dacă ai şi puţină imaginaţie. Odată l-am învelit pe-un coleg în hartie igienică şi i-am dat foc. A scăpat teafăr.
Făceam orice pentru a fi în central atenţiei, îţi dă un respect de sine şi un sentiment de importanţă care te face să repeţi experienţa.
Dar un lucru era sfânt, de Crăciun, Anu` Nou şi Pasti nu erai elev daca nu aveai ceva nou, eventual şi de firmă. Aveam colegi care erau saraci cu duhu` în cel mai profund mod dar erau încăltaţi cu nike, adidas şi te las pe tine să mai te gândeşti la alte brand-uri “şmechere”.
Oare n-am ajuns să ne comportăm de multe ori la fel, să afişăm credinţă ca o haină “de Paşti”, pentru a face impresie şi a da bine înaintea altora? Trăind în mediul evanghelic, am avut de nenumarate ori să văd cum ne îmbrăcăm în omul de duminică, ne mascăm defectele şi ne vopsim gardurile putreziciunii nelăsând ca lumina Dumnezeului viu să ne pătrundă şi să ne transforme. Vinovat e cel ce striga “sunt bine”, “căci toţi au păcatuit şi sunt lipsiţi de slava lui Dumnezeu”.
“Să stai într-un garaj nu te face maşină aşa cum nici mersul la biserică nu te face creştin.” Haina pe care-o porţi nu te schimbă şi nici nu te înfrumuseţează dacă nu te laşi schimbat de o putere care este mai mare decât orice autoritate umană.
“Omul cel gânditor, indiferent din ce motiv, îsi foloseşte inteligenţa pentru a formula explicaţii comprehensibile asupra realităţii şi vieţii, care nu numai că rivalizează între ele, dar toate împreună se dovedesc a fi o cunoastere inadecvată şi dezordonată despre lume, dacă sunt evaluate prin relaţia cognitiv transcendentă pe care o afirmă adevărul iudeo-crestin. Spiritul uman îsi denatureaza perspectivele într-un mod care violează adevarul revelaţiei, în timp ce chiar formulările sale sînt facute posibile deoarece raţiunea este un dar divin a cărui folosire legitimă şi corectă omul a compromis-o.” Dumnezeu, revelaţie şi autoritate, Carl F.H.Henry, p 101.
Indiferent cand sunt motivele din spatele lucrurilor ce te animă, o motivaţie gresită nu scuza finalitatea a ceea ce faci, spui sau gândeşti. “Nimeni nu pune un petic de postav nou la o haină veche; pentru că şi-ar lua umplutura din haină, şi ruptura ar fi mai rea.” Matei 9:16
Sunt lucruri incompatibile, nu foloseşti un windows 7 pe un laptop apple, la fel cum nu te speli pe dinţi cu sapun de mâini. Nu poţi aştepta ca Dumnezeu să te binecuvânteze şi să traiesti complet strain de El în timpul săptamânii dar în week-end să devii cel mai evlavios şi cucernic om din sistem.
Post-ul acesta nu se vrea a fi o pastilă la cangrenele din vieţile fiecăruia, ci mai degrabă o meditaţie, o invitaţie la introspecţie, o chemare la autenticitate şi la o traire în lumină prin credinţă în fiecare zi!!

Când găseşti ce ai pierdut

Am cucerit şi am pierdut, am primit şi am risipit în vânt, am semănat soare şi-am secerat furtună, am ajuns să nu cunosc deşi cunosc.
Să bâjbâi prin întuneric nu e rău, atunci cauţi; să ramai acolo e cumplit căci tu ai pribegit departe de zorii ce te umpleau de viaţă, şi te afunzi în ale tale negre gânduri, te prabuşeşti în deznădejde şi dormi în iluzie.

Să fi crezut, să nu mai crezi
Să speri dar să-ncetezi să speri.
Aceasta-i calea, cea de pe urma
Mulţi o aleg, ea nu-i alege.
Şi plang, te tânguiesc şi pier
Se sting de dor după etern!
Cristos al meu, Tu ce-ai murit
Tu esti în mine, eu în Tine.
Nu ma lasă să mor stingher!!
Te-am lepădat pentru o clipă
Si sufletu-mi s-a îngrozit.
Vedeam oroarea ce e-n faţă
Simteam fiorul cel de gheaţă.
O, Doamne, mulţumesc
Caci al Tau har e mai mareţ
Decât al meu păcat semeţ!
Tu m-ai salvat, m-ai cautat
Tu ma iubesti, Tu nu-ncetezi!!!
Robit de patimi eu eram, acum sunt liber prin Cristos!

"Şi dragostea stă nu în faptul că noi am iubit pe Dumnezeu, ci în faptul că El ne-a iubit pe noi şi a trimis pe Fiul Său ca jertfă de ispăşire pentru păcatele noastre." 1Ioan 4:10

Cand vii si cand pleci de unde n-ai venit

Unde esti tu cel facut sa cauti, sa cunosti, sa devii? Replica nu intrece in spelendoare ce este autentic dar se pierde ceva din bogatia Creatorului de fiecare data cand te indepartezi de ceea ce ai fost creat sa fii. O inima nebuna, cauta nevazutul mai mult decat prezentul si nu te arunca si te frange in mii de iluzii.
Am fost acolo si am gemut cu fiorii sufletului, in locul unde esti invelit in singuratet si esti acoperit de deznadejde.
Cristos al meu ce-ai lasat Cerul pentru mine si ma cauti fara incetare zi dupa zi, nu-ti pierde vesnica rabdare ce mi-o arati! Providenta Ta ma pazeste de cadere in intunericul lumii in care m-ai pus. Imi ceri sa fiu lumina dar eu am nevoie de a Ta neprihanire ca sa stralucesc!
Imi imaginez ca despartit de Tine sunt ce sunt prin puterile mele nesabuite, pana ce abisul imi ajunge casa si frica imi hraneste maruntaiele neincetat. Eu sunt pierdut fara Tine si numai in Tine imi gasesc implinire. Totul in afara Ta este efemer!

Unele lucruri sunt mai usor sa nu fie spuse decat rostite dar cand ies din inima ta, ele sunt ca un balsam revigorant pentru suflet. De ce ti-e greu sa fii tu, sa spui ce gandesti, ce simti? Sa fii cum ai fost creat cere curaj si pasiune; fara ele vei trai ca un ratat de bulevard. Dar lucrurile se invata prin practicare iar prin practicare dobandesti experienta.
Daca te straduiesti prea mult sa fi diverit, uiti sa mai fi simplu si creativ. Lucrul fain pe care Domnul il arata in fiecare zi celor 12 este bucuria si pasiunea cu care face si traieste fiecare lucru "banal". Nu este despre El ci despre si pentru Tatal.

Te-am vazut dupa atata timp si inima mea a tresarit; nu-mi doream altceva caci imi era de ajuns.

"Dacă ştiţi că El este neprihănit, să ştiţi şi că oricine trăieşte în neprihănire este născut din El." 1Ioan 2.29

Surprins de bucurie

Cei mai multi oameni isi doresc sa aiba un impact ori sa faca o diferenta in lumea
asta, dar incearca sa faca asta fiind altcineva decat au fost creati, si cand incerci sa fii altul, traiesti o alta viata decat a ta. Incerci sa fii popular crezand ca a fi cunoscut este strans legat de a avea ceea ce doresti. Motivatiile tale pornesc de un lucru bun dar toate "drumurile pavate cu intentii bune duc la iad".

Am intalnit oameni care incearca sa para altceva decat sunt in interior, parand sa para siguri pe viata lor, multumiti de ce arata in afara, dar erau franti si falimentari si creadeau ca bani sau oameni ajung sa-ti umple golul din suflet.

Am intalnit altii care incercau sa para violenti si-si luau masca tipului care nu se teme de nimic,eventual cu vreo mazgalitura de imagine aruncata pe carnea lui, dar sufletul lor era trist si singur, cautat ceva mai mult decat aparentele ce le ofera fiecare zi.

Dar am intalnit si oameni multumiti, oameni care nu-L cunosc pe Dumnezeu dar traiesc ca si cum L-ar cunoaste, pentru ca banii nu sunt un tel in viata, cu cat ai mai mult, cu atat iti trebuie mai mult!! Nu te lasa condus de ei, o sa-ti distruga viata; multumeste-te cu cat ai!!

Multi traiesc dar vor avea surpriza ca sunt morti, ca toata viata lor au fost asa, ca defapt niciodata nu s-au nascut, ci doar au crezut ca iesirea din pantece este inceputul, dar este inceputul durerilor si cautarilor, si putini sunt fericitii care afla, gasesc si gusta din fecire, dar cei care o gasesc, nu se mai satura si nu mai doresc altceva.

Ganduri ale mele ce v-ati risipit in desfatari deserte, pentru ce v-ati nascut daca mi-ati rapit bucuria de a ma veseli in ceea ce este plin de viata si dureaza vesnic?
Traiesti si mori, trezeste-te si culca-te iarasi, bucura-te si plangi, alerga si opreste-te, priveste, cauta sa gasesti.

Tu sa fii autentic si sa nu incerci sa fii altul caci daca esti asa ca acum, esti perfect si unic. Ce privilegiu sa ai ceva ce nimeni nu mai are, si nici n-o sa mai aiba. Apoi daca esti ranit si sufletul iti sangereaza lacrimi de deznadejde in fiecare zi, sa stii ca Dumnezeu nu te-a abandonat. Lipeste-ti inima tare de a Lui si iubeste-L cu toata puterea maruntaielor tale. Asta e un lucru ce merita cautat si care te surprinde de bucurie in fiecare zi.
Fii in Dumnezeu si fii condus de Dumnezeu.