După noapte urmează... iar noapte.

Pedepsele sunt pentru îndreptare iar nenorocirile pentru pocăință.
Prețiosul sufletului nostru, unde ne-am pierdut de Tine? Tu ne găsisei dar pentru o clipă am iubit altceva în loc de a Ta frumusețe. Și ne-am întors, dar Tu nu mai erai acolo.
Eram hoinari, sperând să aflăm ceva ce ne putea lumina dar nu vedeam mai departe de ceață. Apoi m-am desparțit de ei și am plecat pe a mea cale, aici nu aveam nevoie de tovarași căci nu era o călătorie obișnuită.
Îndoiala era hrana mea și suferința ma însoțea mereu. Altădată far pentru cei în negură pierduți, acum încercat de propria-mi neștiință. Și cum mă bucuram când simțeam că sunt aproape dar întotdeauna ajungeam prea târziu și tot ce găseam erau doar umbre ale unei prezențe de mult apuse.
Atunci mă scuturam de deznadejde și făceam rugăminți pentru a vedea un nou răsărit, și îl primeam... dar nu era de ajuns.
E ușor să stai in multime dar îți trebuie curaj de unul singur. Acolo fiecare palidă strălucire îți dă putere. Dar nu sunt ele doar amintiri deșarte?
Nu mă părăsi căci voi ramane în locuința morților fiind încă viu.
Tu ne binecuvântezi pentru ceva ce ne poruncești să facem.

"Inima imi zice din partea Ta: Caută Fața Mea! Și Fața Ta, Doamne, o caut!" Psalm 27:8.

Suflete ce te agiţi și pentru ce nu cauți liniștea? Sunt lucruri pentru care merită să trăiești și altele pentru care traiești deși ești mort și ele însele nu-ți aduc decât moarte.
Doresc să descopăr a Ta Împărăție și să mă desfătez în neprihănirea Ta. Ea îmi este de ajuns!!

„Căci aşa vorbeşte Cel Preaînalt, a cărui locuinţă este veşnică şi al cărui Nume este sfânt: „Eu locuiesc în locuri înalte şi în sfinţenie; dar sunt cu omul zdrobit şi smerit, ca să înviorez duhurile smerite şi să îmbărbătez inimile zdrobite.
Nu vreau să cert în veci, nici să ţin o mânie necurmată, când înaintea Mea cad în leşin duhurile şi sufletele pe care le-am făcut.
Din pricina păcatului lăcomiei lui, M-am mâniat şi l-am lovit; M-am ascuns, în supărarea Mea, şi cel răzvrătit a urmat şi mai mult pe căile inimii lui.
I-am văzut căile, şi totuşi îl voi tămădui; îl voi călăuzi şi-l voi mângâia, pe el şi pe cei ce plâng împreună cu el.
Voi pune lauda pe buze: „Pace, pace celui de departe şi celui de aproape! – zice Domnul – Da, Eu îl voi tămădui!” Isaia 57:15-19.