Ceata inghitea casele rand pe rand, apoi padurea si campiile. Ceva venit din ceruri statea acum in fata mea, asezand gandurile inimii mele pe acest infinit alb.
Ma inviora pana la tremur aceasta mare rece ce se revarsa continuu in fata ochilor mintii noastre. Dar ei sunt ignoranti, nu o vad si nici n-o doresc, isi vad de ale lor alergari prin neant, incercand sa atinga ce nu exista si sa cunoasca ce nu stiu a afla. O minune dumnezeieasca se petrece si eu sunt martor al ei. Minunez si contemplez.
Acorduri celeste umplu vagonul, apoi pe urmatorul pana cand totul e cufundat in versuri. Ele vorbesc despre o alta lume, o Imparatie a luminii al carei soare e chiar Imparatul ei.
Sunt invaluit de negura pamantului dar nadejdea mea merge deasupra ei spre Cel ce a creat-o chiar si pe ea. "Harul Meu iti este de ajuns." Si cat ma face sa-L doresc mai mult pe acest Cristos misterios care lucreaza in taina, mijlocind Tatalui pentru ale mele nelegiuri, cele facute dar si cele ce-au sa vina.
Azi fugi de mine dar mai ales de Tine. Prezenta Ta sa fie bucuria si desfatarea sufletului meu.
Niciun comentariu:
Trimiteți un comentariu