Nu datorita mie

De ce in mintea oamenilor este aceasta idee potrivit careia in functie de binele sau raul pe care il faci, vei primi rasplata sau pedeapsa, binecuvantarea sau blestemul? De ce multi crestini cred ca in functie de actiunile lor care fie sunt indreptate inspre binele definit de Dumnezeu ca fiind bine, fie spre ceva rau care aduce pacat si implicit moarte, de ce ei cred ca in functie de asta Dumnezeu ii iubeste mai mult sau mai putin ori ca asta IL determina pe El sa ii binecuvanteze ori sa-i blesteme?
Oare Dumnezeu chiar e conditionat de noi,o mana de praf care azi e si maine nu mai e?

Atat de mult am ajuns sa-L limitam pe cel care: " a masurat apele cu mana Lui? Cine a strans tarana pamantului intr-o treime de masura? Cine a cantarit muntii cu cantarul, si dealurile cu cumpana? Cine a cercetat Duhul Domnului, si cine L-a luminat cu sfaturile lui? Cu cine s-a sfatuit El, ca sa ia invatatura! Cine L-a învăţat cărarea dreptăţii? Cine L-a învăţat înţelepciunea şi I-a făcut cunoscut calea priceperii?
Iată, neamurile sunt ca o picătură de apă din vadră, sunt ca praful pe o cumpănă; El ridică ostroavele ca un bob de nisip. Libanul n-ajunge pentru foc, şi dobitoacele lui n-ajung pentru arderea de tot. Toate neamurile sunt ca o nimica înaintea Lui, nu sunt decât nimicnicie şi deşertăciune. " Isaia 40:12-17.

Dumnezeu lucreaza si in ciuda necredintei noastre. Nu a depins niciodata de noi si nici nu o va face si bine este asa!! Asta ne fereste de mandrie si de simtul ca si noi ne putem descurca fara El intr-un fel.
Care e deci temeiul pentru care noi suntem eliberati de aceasta manie pe care fiecare am merita-o?
"Când era tânăr Israel, îl iubeam şi am chemat pe fiul Meu din Egipt.
Dar cu cât prorocii îi chemau, cu atât ei se depărtau: au adus jertfe Baalilor şi tămâie chipurilor idoleşti. Şi totuşi Eu am învăţat pe Efraim să meargă şi l-am ridicat în braţe; dar n-au văzut că Eu îi vindecam. I-am tras cu legături omeneşti, cu funii de dragoste, am fost pentru ei ca cel ce le ridică jugul de lângă gură. M-am aplecat spre ei şi le-am dat de mâncare." Osea 11:1-4 ,

"Poate o femeie să uite copilul pe care-l alăptează şi să n-aibă milă de rodul pântecelui ei? Dar chiar dacă l-ar uita, totuşi Eu nu te voi uita cu niciun chip." Isaia 49:15,

"Căci, pe când eram noi încă fără putere, Hristos, la vremea cuvenită, a murit pentru cei nelegiuiţi." Romani 5:8.

Sunt mii de astfel de pasaje in care Dumnezeu se reveleaza si spune " nu pentru tine ci pentru bunatatea Mea te iubesc si te iert".
Pe de alta parte, teologul Rob Bell afirma intr-o recenta carte a sa ca " dragostea biruie totul", adica nu conteaza neaparat daca in viata aceasta ai fost mantuit pentru ca dragostea lui Dumnezeu e asa de mare incat ea il va salva pe fiecare om de la pedeapsa vesnica". Ma prea indoiesc de asta.
Si totusi, cum actioneaza atunci El?
" Ce vom zice, dar? Să păcătuim mereu, ca să se înmulţească harul? Nicidecum! Noi, care am murit faţă de păcat, cum să mai trăim în păcat? Nu ştiţi că toţi câţi am fost botezaţi în Isus Hristos, am fost botezaţi în moartea Lui? Noi deci, prin botezul în moartea Lui, am fost îngropaţi împreună cu El, pentru ca, după cum Hristos a înviat din morţi, prin slava Tatălui, tot aşa şi noi să trăim o viaţă nouă." Romani 6:8

Cei care cred ca eliberarea de sub judecata pacatului le da dreptul sa mai continue cu vechea lor viata nu dovedesc decat faptul ca n-au inteles nimic din ceea ce inseamna harul lui Dumnezeu. Cei care cred ca faptele lor bune pot schimba ceva ( in bine) in relatia lor cu Dumnezeu dovedesc ca n-au inteles mare lucru din dragostea Lui revelata in Scripturi, prin Hristos dar si prin natura.
Totodata, Dumnezeu e sfant si drept si El va pedepsi pacatul infaptuit voit sau din nestiinta si El alege sa binecuvanteze ori sa blesteme oamenii si prin actiunile lor bune sau rele, nu ca si cum ar fi conditionat in a-si arata in continuare dragostea Sa dar fiind nascut din nou, infiat, e pur si simplu cu neputinta sa mai poti trai la fel ca inainte.
Dumnezeu e lumina, El nu a cunoscut pacatul. Faptele noastre bune sunt ca un abur inaintea Lui, nu valoreaza nimic daca sunt facute pentru a ne slavi pe noi dar valoareza mult in economia Imparatiei lui Cristos daca sunt facute pentru slava Lui. El pedepseste si faptele nelegiuite pentru ca nu poate sa priveasca pacatul si-si doreste pocainta noastra.
Credinta(care tot de Dumnezeu ne e data) ne aduce binecuvantarea, nu faptele. Faptele sunt doar urmarea fireasca o unei noi vieti in Cristos.

Fii o lumina !!