"Atunci cei neprihaniti vor straluci ca soarele in Imparatia Tatalui lor. " Matei 13:43
In perioada Orientului si Egiptului antic, distanta dintre om si divinitate era asa de mare, o permanenta prapastie pe care nimeni n-o putea trece asa ca oamenii cautau modalitati de-a o exprima; o faceau prin arhitectura.
Operele de arta, adica monumentele manifestau un aspect al divinitatii, nu divinitatea insasi. Asta este arta simbolica. Lucrul acesta explica multe lucruri dar primul ce-mi vine acum in minte este mania cu care egiptenii construiau piramide.
Apoi cunoastem arta clasica pe care o intalnim la greci (defapt romani in general). Vedem un echilibru intre oameni si zei. Perioada aceasta a fost reprezentata de sculptura. Desi aveau forma omeneasca, ele ii reprezentau pe zei.
"Sinteza acestor doua da nastere artei crestine." - Mirarea Filozofica.
Intalnim pictura, muzica, poezia ca si elemente caracteristice acestei perioade.
Lucrul care ma socheaza cel mai mult este ceea ce se intampla in cea de-a III-a perioada. Daca in prima, divinitatea este suspendata undeva in infinit, imposibil de cunoscut, in a II-a ea salasluieste printre oameni, putand fi manipulata prin jertfe ori blesteme.
Dar ce-a de-a III-a este unica, de neinteles si cu urmari ce ating vesnicia si intrec orice imaginatie.
Cristos alege sa mi se descopere nu intr-un mod tainic, desi El este ascuns de ochiul omenesc dar in acelasi acelasi timp isi pastreaza autoritatea, El da si fiintei mele slava din slava Sa.
Augustin spunea: "Noi nu suntem capabili de Dumnezeu si totusi El s-a revelat noua."
Asta nu micsoreaza cu nimic dumnezeirea, nici nu-i stirbeste autoritatea; din contra, IL magnifica pentru ca din nimic a facut ceva, iar apoi din gunoi a facut fii, mostenitori ai Regatului Sau nevazut de ochi, necunoscut de minte, nepriceput de inima dar descoperit sufletului. O lume ascunsa ce-L "contine" pe Dumnezeu.
Si asta nu pentru ca El ar fi avut nevoie de magnificarea venita in urma muncii Sale.
Trinitatea isi este suficienta Siesi, completa, desavarsita, eterna si vesnic neschimbata.
Totusi, El ne foloseste ca vase purtatoare ale slavei Sale si prin noi, Gloria Lui este revelata creatiei (cosmosului) si asta nu doar aici!!! ci pentru eternitate:
"cei neprihaniti vor straluci ca soartele in Imparatia Tatalui lor."
Daca mai am ceva de zis acum, acel lucru este: multumesc Tata ca m-ai luminat. A Ta este slava!
Niciun comentariu:
Trimiteți un comentariu