" Ultimul cuvant dintre cele care spun totul “

“ O, gratie desarta-n muritori,
Ce vinde harul dat de Dumnezeu “ ( Shakespeare, Richard al III-lea )


E fascinant sa observi etimologia cuvintelor si dezvoltarea lor de-a lungul secolelor. Multe din cuvintele folosite acum o suta de ani si-au pierdut sensul ori mai sunt foarte putin valabile pentru zilele noastre; altele s-au transformat dand nastere unui alt inteles. Ce sa mai vorbim despre cele folosite acum sute sau mii de ani….
Este un cuvant care imi tot vine in minte si care cred ca este unul dintre putinele poate unicul care si-a pastrat sensul nealterat “ Har “ , din grecescul “ charis “ . Philip Yancey il numeste “ ultimul cuvant dintre cele care spun totul “. Gordon Macdonal spune : “ Nu trebuie sa fii crestin pentru a construi case , a-I hrani pe cei flamanzi, ori a-i vindeca pe cei bolnavi. Un lucru insa nu-i sta in putere lumii. Ea nu poate darui harul . “
Acest cuvant este defapt cel mai important din intreaga Biblie, este esenta mesajului mantuitor al lui Cristos dar parca prea putin se mai aude despre asta sau chiar deloc. Eu marturisesc ca nu am auzit o singura predica despre asta si cred ca am ascultat destul de multe.
Harul poate fi experimentat de oricine, este ceva pe care il primesti atunci cand nu te astepti , fara sa-l meriti. Te surprinde, te uimeste, te socheaza, te copleseste.
Am fost educati si crescuti intr-un spirit de “ trebuie sa faci asta si asta pentru a castiga ceva”; la fel ni se spune si la biserica. Ni se spune sa ne curatam inainte de a intra si nu suntem lasati sa venim asa cum suntem: murdari, robiti, pacatosi, fara speranta.
Lipsa harului e evidenta. Eu nu l-am vazut in scoala in care studiez ( si ce ciudat, sunt student la teologie intr-o scoala teologica ), nici la liceu, nici in familie de cele mai multe ori, nici la biserica din care fac parte ori cele pe care le frecventez sau la care am ajuns intamplator. Unde este HARUL ??
Inainte, oamenilor li se cerea sa renunte la placerile lumesti ( nu in sensul de pacate ), sa nu se bucure, sa se abtina de la a-si exterioriza ceea ce gandesc pozitiv despre o persoana sau lucru, uneori a se chinui atat fizic ( prin interzicerea mancarii, a apei etc ) dar si spiritual, pentru ca lipsa bucuriei amaraciune sufletului si asta pentru ca pe acest pamant aflat sub influenta pacatului intrat in lume prin Adam si Eva, aceste lucruri doar ne distrag de la scopul nostru, cunoasterea si apropierea de Dumnezeu. Asta e legalism !
Philip Yancey spune : “ Astazi, legalismul si-a schimnat orientarea. In conditiile unei culture marcat secular, biserica isi vadeste mai degraba instrainarea de har prin afisarea unui spirit de superioritate morala ori a unei atitudini radicale impotriva adversarilor cu care se confrunta in cadrul “ razboaielor culturale. “ Cat de adevarat este acest lucru !
Nici eu nu cunosc bine acest cuvant, dar imi doresc si il caut. Deja m-a gasit el pe mine. Cristos e cel care se reveleaza pacatosului si il cauta cu perseverenta. El m-a mantuit si pe mine .
Cred ca acest termen are multe sa ne invete despre Dumnezeu asa ca vreau sa-l descopar, sa-l cunosc mai mult, sa il pot primi si accepta cand imi este dat si sa-l pot da la randul meu celor ce au nevoie… si sunt asa multi care au nevoie .
Trebuie sa subliniez, nu inseamna ca harul nu exista daca noi nu-l (mai) vedem. El este pretutindeni. Trebuie doar sa avem ochi pentru asta.
Fii o lumina !